Viitorul este o mare incertitudine, rămânând serioase riscuri privind un posibil declin.
Nivelul de referinţă al prognozei ONU pentru cresterea produsului internaţional brut este de 3.1% pentru 2011 şi 3.5% pentru 2012, valori inferioare procentului de 3.6% estimat pentru 2010 şi ratei creşterii globale anterioare crizei. Un scenariu mai optimist, pentru obţinerea unor rezultatelor dezirabile, ar fi cel al unei mai bune coordonări la nivelul conturării unei politici internaţionale.
Pe lângă fragilitatea financiară existentă în ţările dezvoltate, s-a manifestat o creştere a şomajului, care a devenit o verigă slabă în procesul de redresare economică. În perioada 2007-2009, la nivel mondial, s-au înregistrat cel puţin 30 milioane de şomeri, drept rezultat al crizei financiare globale.
Rata ridicata a şomajului reprezintă ‘călcâiul lui Ahile’ pentru ţările dezvoltate, întrucât şomajul pe termen lung este în creştere, atingând cote alarmante în rândul tinerilor.
Potrivit analizei, în zona euro, în ciuda ameliorării pieţei muncii din Germania, rata medie a şomajului a continuat să crească, atingând 10,1% în 2010, faţă de 7,5% înainte de criză. În Spania, rata şomajului aproape s-a dublat până la 20,5%. O alta crestere alarmantă s-a înregistrat în Irlanda, unde rata a ajuns la 14,9% în 2010, ca şi în alte ţări din regiune.
În Franţa, şomajul a fost la limita mediei de referinţă pentru zona euro. Per ansamblu, se aşteaptă ca rata şomajului în Europa să scadă cu un procent insignifiant.
Recuperarea lentă a economiei mondiale este departe de a fi doar o simplă posibilitate, în special în condiţiile unei rate a şomajului ridicată, a fragilităţii financiare, a percepţiei sporite a pericolului unei datoriei absolute în creştere şi a unei politici adecvate, care ar putea să compromită încrederea investitorilor şi a consumatorilor în ţările dezvoltate.
Eliminarea riscurilor menţionate si revigorarea procesului de redresare globala intr-un mod echilibrat si durabil ridică probleme politice enorme.
O plasă de siguranţă financiară la nivel mondial ar ajuta în situaţia unor eventuale crize de lichiditate şi este luată în considerare instituirea unui mecanism de stabilizare la nivel mondial, conchide analiza ONU.