URSS-ul lui Stalin şi Germania lui Hitler au parafat în 1939 pactul Ribbentrop-Molotov, care a dus de facto la împărţirea Poloniei câteva săptămâni mai târziu şi la invadarea de către URSS a Lituaniei, Letoniei şi Estoniei.
Tratatul – care avea două părţi, una ce prevedea că cele două ţări vor face totul pentru a nu-şi declara război una celeilalte, şi alta, secretă, care împărţea teritoriile situate între ele în două zone de influenţă – i-a permis lui Hitler să se lanseze în război, încrezător că URSS nu va interveni.
Numeroşi istorici occidentali sunt de părere că tratatul constituia o tentativă cinică a lui Stalin de a se menţine la distanţă de război, preluând în acelaşi timp noi teritorii, dar mulţi experţi ruşi spun că, din contră, el este un model de realpolitik.
“Pactul era oportunist, indispensabil, legitim în condiţiile vremii şi realist din punct de vedere strategic”, spune Iuli Kviţinski, şef adjunct al comitetului pentru afaceri externe din Duma de Stat. “În locul lui Stalin, orice politician occidental ar fi făcut al fel”, a subliniat el.
Potrivit serviciilor secrete externe ruse, această manevră era necesară pentru a-l împiedica pe Hitler să preia controlul asupra statelor baltice, pentru ca apoi să poată ataca mai bine URSS.
Acelaşi ton şi în presa rusă, în timp ce duminică sunt marcaţi 70 de ani de la semnarea documentului. “În urmă cu 70 de ani, Moscova a reuşit, graţie eforturilor sale diplomatice, să amâne cu doi ani declanşarea Marelui Război patriotic” – numele dat perioadei invaziei germane începută în 1941, scrie Rossiïskaïa Gazeta.
În paralel, pactul este absent din discursurile politicienilor ruşi, care se plâng de luni de zile că rolul URSS în căderea lui Hitler este tot mai minimalizat în Europa.
Însă, statele baltice şi Polonia văd în continuare tratatul ca o amintire amară a exceselor regimului Stalin. Pactul a fost semnat la 23 august 1939. Hitler a lansat invadarea Poloniei la 1 septembrie, declanşând Al Doilea Război Mondial, în timp ce Armata Roşie a intrat în estul Poloniei la 17 septembrie.
O rezoluţie recentă a OSCE, propusă de Lituania şi Slovenia, condamnă dintr-un foc nazismul şi stalinismul: ea cere ca 23 august să devină o zi dedicată memoriei victimelor acestor regimuri.
Potrivit istoricului rus Aleksandr Şubarian, pactul germano-sovietic este un exemplu de cinism politic, ce a urmat acordului de la Munchen. Încheiat în 1938 între Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia, acesta a parafat sfârşitul Cehoslovaciei ca stat independent.
“Cred că toţi protagoniştii – Marea Britanie, URSS şi Franţa – se gândeau la interesele lor naţionale şi au subestimat ameninţarea fascismului pentru ţările lor şi lumea întreagă”, a subliniat el.
