PARADOXUL spitalelor românești în pandemie: au dispărut pacienții!

Cunoscutul medic, Răzvan Constantinescu, se întreabă de ce medicii români nu spun nimic despre faptul că spitalele sunt goale, în așteptarea victimelor pandemiei și în acest timp pacienții cu alte probleme sunt ignorați.

 

Postările sale sunt dintre cele mai vizualizate. Iată două dintre acestea:

 

„Te duci dimineață la serviciu și vezi că, în loc de 150 de pacienți, cum erau de obicei, în clinică sunt 14. Sunt mai mulți doctori decât pacienți. Unii se maimuțăresc în costume de scafandri spațiali, alții privesc pe fereastră, spre pustietatea însorită de afară. Pe culoarele spitalului și prin saloane bate vântul, la fel ca prin conștiințele noastre.Știi că iei salariu absolut degeaba, iar mulți dintre foștii tăi pacienți tocmai au fost dați afară din serviciu. Alții te sună plângând că le este rău. Le spui că nu-i poți vedea decât dacă vin cu sirena ambulanței și nici atunci nu este sigur.

 

Vezi toate astea și totuși nu te duci peste Gâdea, în platou, să-i dai cu manipularea în cap?
Ai rostit cândva un jurământ? Ce mai trebuie să se întâmple ca să îl respecți?”, a scris dr. Răzvan Constantinescu.

 

Într-o dispută cu un alt medic, dr. Răzvan Constantinescu îi argumentează acestuia de ce consideră că numărul decesor de COVID 19 este fals. Comentariul este republicat de medic pe contul său de Facebook.

”În cazul celor două exemple luate de tine în articol, cel al bolnavului cu cancer pulmonar și cel al bolnavului cu ciroză, fiind vorba de pacienți ”tarați”, cu imunitate deprimată, ei puteau fi omorâți de ORICE infecție, nu numai de cea cu SARS-COV-2. Doar că, până acum, în certificatul de deces, medicul nu trecea gripa, erizipelul sau infecția cu Klebsiella, sau o făcea cel mult la ultima rubrică (”stări morbide care au contribuit la deces, dar fără legătură cu boala sau starea morbidă care l-a provocat”). De multe ori rămâneau neelucidate circumstanțele prin care evoluția unui pacient spitalizat cu ciroză sau BPOC se agrava brusc, conducând la comă hepatică, respectiv insuficiență respiratorie, și exitus; așa se întâmpla și cu suprainfecția cu alte coronavirusuri, dar pe care nimeni nu le testa, rămânând oculte, și cu infecțiile nosocomiale care apar în absolut toate spitalele din lume, într-un procent similar cu cel din România, de circa 7%. Sigur că medicii nu falsifică certificatele de deces, însă ei pot greși în aprecierea ponderii unor elemente patologice în evoluția infaustă, mai ales dacă sunt supuși zilnic presiunii insistente a conducerii spitalului de a menționa COVID-19 în foile de observație și în certificatele de deces – caz în care, extrem de interesant, necropsiile sunt ”nerecomandabile” (!) – ori dacă îl văd la televizor pe ministrul sănătății declarând că a ordonat ca toate decesele să fie considerate ca ”deces suspect de coronavirus”. Așa s-a ajuns ca pacienți care fuseseră testați pentru SARS-COV-2 deoarece avuseseră contact direct sau înregistraseră subfebrilități în perioada spitalizării, dar al căror rezultat nu sosise până în momentul decesului, să fie etichetați drept ”morți de coronavirus”.

 

 

 

 

Ultimele Articole

Articole similare

Parteneri

Loading RSS Feed