Chiar dacă România are potenţial energetic eolian de 14.000 MW, de patru ori mai mare decât al Bulgariei, acesta are în prezent o putere instalată de peste 13 ori mai mare, 160 MW faţă de 12 MW, potrivit datelor din piaţă. Explicaţia specialiştilor? Legislaţia bulgară este mai bună decât cea românească în ceea ce priveşte sprijinul oferit investitorilor în acest domeniu.

“Bulgaria este înaintea României ca legislaţie. Statul bulgar garantează un preţ de aproape trei ori mai mare pentru energia produsă din resurse regenerabile. În plus, perioada de obţinere a autorizaţiilor este de maximum un an la ei, iar la noi depăşeşte doi ani”, a declarat Sebastian Enache, directorul general Wind Power Energy, unul dintre principalii dezvoltatori de proiecte pe energie eoliană din România.

În Bulgaria, guvernul oferă din start unei companii care livrează energie din surse regenerabile facilităţi mai mult decât atractive. De exemplu, la ei, investitorii în eolian primesc, prin contract, garanţia că energia pe care o produc va fi cumpărată integral timp de 15 ani, la un preţ de trei ori mai mare decât în cazul energiei convenţionale. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care firmele de profil se gândesc serios la investiţii în eolian pe piaţa bulgărească.

“Bulgaria are un mare potenţial din punctul de vedere al regimului vântului şi oferă un climat investiţional excelent. Vrem să ne extindem mult în această ţară”, a declarat recent Erik Winther Pedersen, CEO-ul Suzlon Wind Energy, cel mai mare producător de turbine eoliene din India, citat de revista Renewable Energy. Potrivit lui Enache, România va recupera diferenţa faţă de Bulgaria în doi-trei ani.

“Noi vom avea la sfârşitul lui 2011 o putere instalată de 700-800 MW care va livra în reţea. Bulgarii au în prezent, în derulare, două proiecte de câte 100 MW; nu vor avea până atunci mai mult 500 MW instalaţi”, a afirmat Enache.

Bulgaria oferă producătorilor peste 150 de euro pe fiecare MW produs, în timp ce România doar 110 euro, în care este inclus un singur certificat verde.

Potrivit analiştilor, Bulgaria are taxe mici şi mână de lucru ieftină, la care se adaugă tarifele feed-in generoase, o altă facilitate oferită de guvern. În plus, în timp ce bulgarii iau avans, în România lucrurile se complică şi mai mult. Pentru a proteja sistemul de eventuale fluctuaţii, autorităţile iau în calcul obligarea investitorilor la cheltuieli suplimentare, astfel că acei care doresc să producă electricitate din surse eoliene pe piaţa din România ar putea fi obligaţi să asigure şi investiţia într-o centrală suport care să acopere deficitul de energie în perioadele în care centrala eoliană nu funcţionează la capacitate.

În România, grupul energetic CEZ a instalat până acum şapte turbine eoliene la Fântânele, în judeţul Constanţa, în cel mai mare parc eolian onshore din Europa, de 600 MW, pentru care estimează că va investi 1,1 miliarde de euro. Viitorul energiei eoliene şi deficienţele legislative ale României la acest capitol îl preocupă şi pe Adrian Năstase, preşedintele Consiliului Naţional al PSD.

Luna trecută, acesta a publicat pe blogul personal o analiză privind potenţialul utilizării energiei eoliene în România, în care semnalează câteva minusuri, din care cele mai importante sunt legate de legislaţia incompletă şi procesul de autorizare extrem de greoi.

În timp ce România excelează mai mult la capitolul declaraţii de intenţie, bulgarii şi-au crescut într-un singur an de cinci ori capacitatea instalată pe eoliană. De la 35 de MW în 2007 la 160 MW anul trecut.