Ratingurile sunt „BBB minus/A-3” pentru datoriile în valută şi „BBB/A-3” pentru cele în lei. Perspectiva negativă a ratingurilor reflectă reacţia necorespunzătoare a autorităţilor la amplificarea dezechilibrelor şi posibila revizuire în sens negativ a calificativelor.
Ratingurile Standard&Poors acordate României pentru datoriile în valută şi în moneda naţională sunt susţinute de potenţialul ridicat de creştere al ratingului suveran, de datoria scăzută a statului şi de apartenenţa la Uniunea Europeană, care reprezintă o bază pentru politica economică. În schimb, mediul politic are efect advers asupra ratingurilor deoarece poate afecta reacţia autorităţilor în cazul unor provocări de natură economică. S&P consideră că politicile bugetare şi de salarizare expansioniste au alimentat cererea pe piaţa locală, cerere susţinută şi de creşterea rapidă a creditelor.
Aceste tendinţe au dus la accentuarea dezechilibrelor externe şi la creşterea dependenţei de finanţarea prin credite externe. Agenţia de rating mai notează că de la jumătatea anului trecut, leul s-a depreciat cu aproape 20% faţă de euro, proces care ar putea contribui la atenuarea deficitului de cont curent. Totuşi, agenţia anticipează că deficitul se va menţine la peste 10% din PIB până la sfârşitul acestui deceniu. Deprecierea leului reprezintă o provocare semnificativă pentru autorităţi ca urmare a accelerării inflaţiei care va depăşi în 2008 pentru al doilea an consecutiv ţinta stabilită de BNR.
O altă problemă o reprezintă volumul mare al creditelor în valută. BNR a răspuns acestor probleme prin înăsprirea condiţiilor de creditare în monedă locală şi aplicarea unor măsuri mai stricte în cazul împrumuturilor în valută. S&P consideră însă că este prea devreme să evalueze efectul acestor măsuri asupra creşterii creditelor. Ratingurile agenţiei pot fi revizuite în sens negativ, în următoarele 12-18 luni, dacă dezechilibrele externe se vor amplifica sau dacă perspectiva economică se va înrăutăţi.
Pe de altă parte, perspectiva ratingurilor ar putea fi îmbunătăţită la „stabilă”, dacă strategia politică va conduce la o politică bugetară şi salarială prudentă, menită să menţină stabilitatea macroeconomică.
