Serghei Mizil, prințul nomenclaturii privilegiate a comunismului, muncește și la vârsta pensionarii, căci, de la statul român primește lunar 1300 lei.
Recunoaște că nici nu a prea contribuit și nici nu se plânge. Cu diploma de artist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, tânărul Serghei, astăzi în vârstă de 79 de ani, făcea bani buni din comerțul la negru, de pe urma ieșirilor sale în occident la expoziții.
”Aduceam şi vindeam 20 de aparate video, 300 de casete, 400 de geci de blugi, blugi. Mă lăsau să ies de vreo două ori pe an şi nu aveam probleme la vamă”, își aduce aminte de vremurile când făcea o avere, având în vedere că un videoplayer costa în acei ani cât o garsoneră. În plus, fiul unuia dintre membrii de vârf ai nomenclaturii PCR (fostul membru al Comitetului Politic Executiv Paul Niculescu Mizil), Serghei recunoaște că doar de pe urma multiplicării casetelor video cu noi filme făcea la negru cât costravaloarea unui automobil Dacia ori apartament, circa 80.000 de lei la o lună și jumătate.
Serghei Mizil despre banii din bișniță, înainte de ’89. ”Practic nu aveam probleme cu banii. Aveam în anturaj shopiști, care se învârteau la magazinele pentru străini, mai eram prieten cu sportivi și piloți care ieșeau din tară. Tata lucra la cooperație, unde aveau, pentru inițiați, băuturi străine. Făceam chefuri la Snagov și la munte care țineau trei-patru zile”, plânge după acei ani ai comunismului Serghei Mizil.