Pentru mine, ca simplu cetățean, statul de drept este cel în care este respectată legea. Cel în care, dacă avem păreri diferite asupra legii, ne adresăm instanțelor. Și cel în care, dacă instanța se pronunță, respectarea deciziei este obligatorie și imediată. Nu facultativă și la un moment dat. Și încă din toamna trecută dau exemplul cel mai grăitor: cel în care deciziile instanțelor privind returnarea sumelor confiscate abuziv de la bugetari au fost ignorate de către Guvern, președinte și Curtea Constituțională. Atunci când instanțele au decis că banii au fost reținuți abuziv, ce a făcut guvernul desemnat de premierul numit de Băsescu? A decis că aproximativ 2 mld. de euro vor fi returnate eșalonat, și nu imediat: 5% în 2012, 10% în 2013, 25% în 2014, 25% în 2015 și 35% în 2016. Atenție, vorbim despre titluri executorii.
PSD a contestat eșalonarea la Curtea Constituțională. Și ce a decis ea? A respins contestația. Cică e bine așa, să se respecte în trepte deciziile definitive, irevocabile și executorii. Cu puțin timp înaintea deciziei, Băsescu spunea: „Cum se poate pune justiția în situații atât de delicate pentru că nimeni nu are banii ăștia? Spuneți‑ne care e sursa de finanțare pentru banii pe care îi dați?” Surprinzător sau nu, Curtea a decis că e în regulă ca statul domnului Băsescu să facă dreptate în etape și neintegral.
Unde erau cei care spun acum că nu este respectat statul de drept? Unde era atunci domnul Băsescu? Dicta cui să se plătească bani și în ce fel. Într‑o situație ciudată, în lupta cu criza, primii care au fost țintiți au fost pensionarii. Acolo unde Băsescu și guvernul său au dorit tăierea pensiilor cu 15%. Exact acelora loviți cel mai puternic de criză (cu venituri fixe, cu forță de muncă limitată). Cică asta este tot reformă. Curtea Constituțională a declarat neconstituțională această dorință.
Ce s‑a întâmplat ulterior? În 2011, bugetul construit pentru 2012 a alocat un miliard de lei pentru plata pensiilor speciale. Concret, pensia specială medie s‑a majorat de la 1.755 de lei la 2.289 de lei pe lună (plus 30,4%). Se crea premisa de pensionari 2 în 1. Adică puteai avea vârsta de 45 de ani, 27 de ani vechime în muncă și să ți se considere 54 de ani de vechime în muncă dacă erai fie securist, fie angajat al Ministerului de Interne, fie angajat al Ministerului Apărării. Ăsta era stat de drept? În timp ce deciziile definitive și irevocabile ale instanței erau ignorate?
Timpul a trecut. Opozanții au devenit putere, iar puterea este în opoziție. PSD‑ul, care contesta eșalonarea justiției, are acum pârghiile puterii. Ce a făcut? A uitat ceea ce îl deranja atunci. Sigur, vine cu o majorare de 8% a salariilor bugetarilor și o restituire (foarte dreaptă) a sumelor confiscate abuziv de la pensionari de regimurile „de dreapta”. Guvernul Ponta promitea performanță economică. O face băgând Hidrolectrica în insolvență? Promitea că nu va mai abuza de ordonanțe de urgență. Care era urgența trecerii monitorului oficial (cel care publică legi) dinspre legislativ (cel care face legi) spre executiv (cel care ascultă de legi)? Știu că la începutul săptămânii de foc din România, puterea de acum era hotărâtă să inițieze revocarea a doi membri din Curtea Constituțională, pe motiv de incompatibilitate. Respectivii nu îmi plac: au demonstrat un comportament de lacheu. Dar dincolo de nume și de comportament, sunt judecători ai Curții Constituționale. Nu pot fi revocați doar pentru că nu sunt de acord cu opinia celor care eventual i‑ar putea revoca.
Traian Băsescu și abuzurile lui și alor lui poate vor pleca. Ce vine în loc? Scuzați‑mi metafora, dar un justițiar care luptă împotriva violatorilor și în numele acestei lupte mai vrea să violeze și el măcar o dată, nu poate fi apărat integral de sintagma: „Cu golanii ne luptăm golănește”. Riscurile se accentuează, iar ceea ce am văzut acum o săptămână ne arată că ne pasă de statul de drept doar când nu suntem la butoane. În Parlament am asistat la două seturi de discursuri în aceeași notă: ipocrizie. Președintele care a încercat docil să își cosmetizeze promisiunile mincinoase – „Această criză nu ne va atinge, nimeni nu va avea salariile tăiate, nimeni nu va crește TVA‑ul”, și o nouă putere care încearcă ipocrit să spună că nu poate face nimic din cauza lui Băsescu. Oare? Vom vedea în perioada următoare. Pentru că am învățat să mă tem de intențiile bune. Nimeni nu face rău declarând că are intenții rele. Cei mai mari pungași ajung pungași în urma declarării bunelor intenții.