Acordul cu FMI si politicile economice ale Guvernului

Temerile acestora erau legate de indatorarea Romaniei pe termen mediu si de constrangerile care ar decurge in urma unui asemenea angajament. Mai mult, apelarea la ajutorul FMI era perceputa ca o masura de ultima instanta, fiind insotita si de o eticheta care reflecta stigmatizarea.

Daca derulam timpul inainte, in ziua de azi, incepe sa se contureze o anumita perspectiva. Imprumutul a fost perceput ca un fapt pozitiv de catre pietele financiare. Prima de risc a Romaniei a scazut cu aproape jumatate. Este drept ca evolutia acesteia a urmat tendinta regionala, insa, per ansamblu, prima de risc a Romaniei a coborat mai accelerat comparativ cu alte tari, cum ar fi, de exemplu, Letonia. Efectul direct al acestui fenomen a fost o oarecare stabilizare a ratei de schimb. Efortul monetar nu este unul iesit din comun. Imprumutul reprezinta 14% din PIB, la care se adauga si costul dobanzii, la o rata cu mult sub cea a pietei. Pentru o tara care este de asteptat sa creasca peste media UE, aranjamentul pare a fi, aparent, unul nu tocmai dezavantajos.

Aparent insa, deoarece exista doua probleme: conditiile atasate acestui aranjament si capacitatea Guvernului de a genera si implementa politici economice coerente. Lipsa de transparenta a conditionalitatilor impuse de organizatiile internationale la semnarea acordului este cel putin paradoxala. Guvernul avea responsabilitatea sa faca public, din capul locului, conditiile respective, din moment ce imprumutul este garantat de intreaga societate romaneasca. Ar fi fost un act de corectitudine necesar, mai ales datorita conditiilor exceptionale economice prin care trece economia.

In cele din urma, aceste conditii vor deveni publice mai devreme sau mai tarziu. Insa capacitatea extrem de limitata a Guvernului de a promova politici economice bine fundamentate constituie un deficit major, pe care economia Romaniei il va resimti si pe viitor. Retrospectiv, un aspect pozitiv al acordului cu FMI a fost expertiza economica a acestei institutii intr-un moment delicat al crizei regionale. La acel moment, credibilitatea Guvernului de a stapani criza era serios afectata. Elaborarea bugetului pe 2009 intarziase nepermis de mult, iar Guvernul era implicat in discutii nesfarsite - in mare parte, ineficiente - cu diversi actori sociali. Sigur, existau si circumstante atenuante, veniturile la buget erau in cadere libera, deficitul bugetar pe 2008 s-a dovedit a fi naucitor, iar mariajul de convenienta al celor doua partide aflate la putere era o potentiala sursa de discordie.

Aceasta situatie s-ar fi putut evita insa. Era suficient ca partidele politice sa fi avut fiecare grupul lor de experti pe teme economice. Este imperios necesar ca ele sa-si dezvolte un nivel de expertiza a capacitatii de analiza si previziune cat mai curand cu putinta. Astfel, pe viitor, dezbaterile preelectorale pe teme economice se vor putea face competent si vor genera cu adevarat politici care sa imbunatateasca mediul economic si nivelul de trai. Si ceea ce este mai important - vor influenta decisiv traiectoria economiei Romaniei in UE si, ulterior, in zona euro.