AFP redă principalele puncte care rezumă revendicările lui Cameron, așa cum sunt prezentate într-o scrisoare din noiembrie 2015 către președintele Consiliului European, Donald Tusk, și ceea ce a obținut premierul britanic într-o serie de compromisuri, deseori formulate într-un limbaj diplomatic ambiguu.   Imigrație Sub imensa presiune a concetățenilor săi și a Partidului Conservator (de guvernământ în Marea Britanie) împotriva creșterii imigrației, Cameron voia un moratoriu, cu o durată de patru ani, pentru cetățenii din UE aflați în regat și care aspiră la ajutoare și locuințe sociale. Cameron voia, de asemenea, să-i împiedice pe acești migranți să beneficieze de alocații familiale pentru copiii lor rămași în străinătate. În condițiile opoziției unor țări din Europa de Est, Cameron a obținut o clauză de salvgardare de șapte ani privind unele ajutoare sociale pentru noii migranți, ce permite o limitare a acordării lor, potrivit unei scări graduale. Va fi introdus, de asemenea, un sistem de indexare a alocațiilor familiale cu nivelul de trai din țările unde se află copiii. Aceasta se aplică noilor solicitanți, dar se poate extinde și la beneficiarii actuali începând din 2020.   Suveranitate David Cameron, pentru a le răspunde celor care sunt neliniștiți în legătură cu jugul Bruxellesului asupra instituțiilor britanice, cerea posibilitatea de a scăpa de angajarea spre ”o Uniune tot mai strânsă”, unul dintre pilonii construcției europene, într-un mod ”legal constrângător și ireversibil”. Concret, el făcea apel la un sistem de ”cartonaș roșu” care i-ar permite unui grup de parlamente naționale să opună un veto la orice legislație europeană. Premierul britanic s-a asigurat de o exceptare pentru Regatul Unit în ce privește ”Uniunea tot mai strânsă”, care trebuie înscrisă în tratate dacă se ivește ocazia remanierii lor. ”Cartonașul roșu” este prezent cu condiția unei alianțe de 55 % din voturile alocate parlamentelor naționale, ceea ce practic îl face complicat. Referitor la principiul subsidiarității, Cameron a indicat că el prevede luarea de noi măsuri pentru protejarea suveranității britanice.   Guvernanță economică Cameron nu voia să vadă statutul unui Regat Unit defavorizat din cauză că țara nu utilizează moneda unică europeană, euro. Este un domeniu deosebit de sensibil pentru țară, a cărei capitală este unul dintre principalele centre financiare din lume. El cerea o serie de ”principii legal constrângătoare”, precum recunoașterea faptului că UE are mai multe monede, că țările care nu sunt în zona euro nu trebuie să fie victimele discriminării și că contribuabilii britanici nu trebuie să plătească pentru crizele din zona euro. David Cameron revendică faptul că a obținut protecție pentru City-ul londonez împotriva oricăror discriminări din partea unor țări care folosesc moneda euro, estimând că UE recunoaște, ”pentru prima dată”, că ea are mai multe monede. Dar vocabularul textului rămâne ambiguu: instituțiile UE ”vor facilita coexistența între mai multe perspective”. Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker , a insistat că acordul nu-i acordă Londrei nici un veto în materie de decizie.   Competitivitate Mai puține sarcini administrative, libera circulație a capitalului, a bunurilor și serviciilor: acestea erau cele cerute de Cameron în acest domeniu. Această parte n-a fost niciodată într-adevăr problematică, deoarece competitivitatea este o prioritate a Comisiei lui Juncker. Blocul comunitar a căzut de acord pentru ”ameliorarea competitivității” și luarea de ”măsuri concrete” pentru a avansa. Compromisul a fost dureros, dar necesar. El acordă Regatului Unit un loc cu totul special în cadrul UE. După două zile ṣi o noapte de negocieri intense la Bruxelles, Premierul britanic David Cameron a căṣtigat un pariu cu el însuṣi. El ṣi-a securizat astfel ṣi poziṭia în Partidul Conservator faṭă de membrii eurosceptici ai partidului care l-au împins la aceste negocieri. In primul rând, amânarea accesului la beneficiile sociale pentru muncitorii migranṭi intracomunitari va fi de patru ani pentru noii veniṭi, măsură aplicabilă într-un termen de ṣapte ani din momentul declanṣării sale. Mecanismul care permite aceasta, numit "frână de urgenṭă " în jargon UE, este un mecanism european ṣi nu imaginat doar pentru Londra: îl va putea aplica oricine, dar el va fi de fapt activ în vest privind muncitorii migranti din est. Frâna de urgenṭă trebuie folosită doar în cazuri excepṭionale ṣi obiectiv dovedite Comisiei Europene de ṭara care vrea s-o aplice; aceasta va trebui, de exemplu, să dovedească că serviciile sale sociale nu mai pot face faṭă. Permisiunea finală de aplicare a "frânei" va fi dată de statele membre; unanimitatea nu este necesară, vorbim despre un vot pentru care majoritatea calificată este suficientă. Mecanismul nu poate fi folosit decât o singură dată. Legat de aceasta intervine ṣi indexarea alocaṭiilor pentru copii: alocaṭiile se indexează în funcṭie de nivelul de trai din ṭara în care trăiesc copiii. Ea se va aplica imediat noilor veniṭi pe piaṭa vestică ṣi doar după 2020 celor care se află deja. Pe scurt, alocaṭiile pentru copiii rămaṣi în România vor fi mai mici în viitor. De asemenea, cei care ajung în Regatul Unit ṣi nu-ṣi găsesc de lucru în primele ṣase luni, vor fi nevoiṭi să plece. Apoi, Londra câṣtigă un cuvânt de spus în afacerile zonei euro. UK va putea avea un veto chiar privind deciziile zonei euro dacă îṣi argumentează poziṭia si dacă zona euro decide, prin majoritate calificată, să discute problema. "De acum înainte, UE va fi conṣtientă că posedă mai mult decât o singură monedă", a declarat ironic David Cameron. El a obṭinut ṣi o declaraṭie care spune că de acum "competitivitatea este un obiectiv esenṭial al UE" , un punct primordial, spune Cameron, pentru prosperitatea afacerilor britanice.   Poziṭia României România a susṭinut că trebuie evitată fragmentarea UE, după cum a declarat preṣedintele Klaus Iohannis, adică Regatul Unit trebuie să rămână în UE. El a cerut ca acest acord "să respecte pe deplin drepturile cetăṭenilor români care lucrează în Regatul Unit, dar ṣi în alte state ale UE". El spune că mecanismul frânei de urgenṭă nu este discriminatoriu întrucât el este aplicabil tuturor cetătenilor UE ṣi că nici capitolul indexărilor nu este discriminatoriu. Afirmaṭia este aproximativă întrucât cu greu ne putem imagina că francezii sau britanicii ar veni să lucreze în România ṣi ar suferi fiindcă li s-ar întârzia accesul la beneficiile sociale. Nici nu ne putem imagina că Polonia, ṣlovacia sau România ar putea dovedi vreodată că trebuie să acṭioneze frâna de urgenṭă... Mecanismul pune de fapt la colṭ din nou forṭa de muncă din ṭările de est, este o nouă măsură protecṭionistă ṣi asta fiindcă piaṭa vestică se află mai departe puternic atinsă de criza economică. In fine, Klaus Iohannis a sublinat că România a obṭinut acestea negociind "aplicat" spre deosebire de alṭiii "care poate au vorbit mai mult ṣi au obṭinut mai puṭin". Aluzia sa se referă probabil la declaraṭia grupului ṭărilor de la Viṣegrad care respingeau acum trei zile propunerile venite de la Londra ṣi Bruxelles. Aceste ṭări au însă acorduri prestabilite cu Londra, despre care nu se vorbeṣte deschis.   Ce va urma? Toate aceste garanṭii obṭinute acum de Londra nu valorează nimic dacă britanicii aleg să părăsească UE în urma referendumului din iunie 2016. In caz contrar, acordul va trebui ratificat de toate parlamentele naṭionale ale UE ṣi de Parlamentul European. Preṣedintele celui din urmă, Martin Schulz a indicat că rezultatul votului nu poate fi garantat, adică ar putea fi negativ. Schimbările obṭinute acum de Londra nu vor duce la modificarea Tratatelor UE, ci vor fi înregistrate în calitate de acord internaṭional la ONU. Ele vor fi integrate în Tratatele UE la următoarea modificare a acestora, cândva în viitor. "Acum că un acord a fost găsit, veṭi scrie că UE este puternică ...ṣi o veṭi face cu eleganṭa ce carecterizează articolele dumneavoastră", i-a încurajat azi-noapte pe ziariṣti preṣedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker.