Rezultatul la referendumul pentru modificarea structurii Parlamentului şi prezenţa la vot înseamnă profundă dezaprobare pentru felul în care administraţia acestei ţări îşi face datoria faţă de toţi plătitorii de taxe, dar mai ales faţă de generaţia mai tânără, mai puţin resemnată şi mai puţin tolerantă.
Votul de ieri a dat voce unei cereri puternice pentru a se schimba ceva, nu în politică, nu în partide, ci în felul în care este administrată România. În ultimii zece ani, o întreagă generaţie a de oameni tineri a crescut şi a fost educată în ideea că statul nu are nimic de oferit şi că lucrul cel mai bun este ca statul să nu se amestece în treburile economiei. În aceşti ani, s-a creat o puternică disociere între “noi, cei care facem lucrurile să se mişte”, şi “acei oameni care ne cheltuiesc resursele”. La final de 2009, după un an de cădere economică puternică, neamestecul în economie este o poveste, întrucât cele două lumi se întâlnesc în piaţă în bătălia pentru resurse. Votul de ieri reprezintă o cerere de rescriere a regulilor de joc.
Este foarte important cum vor fi rescrise aceste reguli. Pentru că această campanie, poate cea mai lipsită de substanţă şi discuţii serioase de până acum, a lăsat în urmă câteva mesaje complet neclare şi periculoase.
1. Ultimele luni au adâncit prăpastia între privat şi public. Acum, mai mult ca oricând, administraţia publică este principalul inamic al economiei, nu în ultimul rând pentru că a fost transformată în mesaj de campanie. Acest lucru este periculos, pentru că face acceptabilă lipsa de responsabilitate în relaţia cu autorităţile - de la plata taxelor la declararea veniturilor. Reformarea sistemului public şi restabilirea unei relaţii normale între cele două părţi este, probabil, cea mai urgentă dintre operaţiunile de curăţenie care trebuie să aibă loc.
2. Rolul statului în economie. Din ce în ce mai multe voci din lumea corporaţiilor vorbesc despre guvern ca despre ultima salvare, locul de unde vor veni lumina, banii, creşterea, resursele şi proiectele. De la programul “Rabla” până la garanţii pentru credite şi construcţia de case sau ajutoare de stat pentru companii, toată lumea aşteaptă să i se dea ceva. Declaraţiile şi promisiunile din timpul campaniei au înfipt adânc în capul oamenilor ideea că numai statul român are cheia ieşirii din recesiune. Este o diferenţă uriaşă între a pune la punct nişte mecanisme şi a intra pe uşa din faţă în grădina economiei. Cel mai bun mod în care pot fi îndeplinite promisiunile electorale este ca statul să-şi facă treaba în propria grădină, fără a pretinde că are soluţia pentru alte subiecte.
3. Locul în care ne aflăm în furtună. Pe măsură ce economiile europene anunţă ieşirea din recesiune, este de aşteptat ca România să le urmeze. Corect, dar nu înainte de a face ajustări teribile în întreaga economie. Cel puţin prima jumătate a anului viitor va fi extrem de dificilă, şi nimeni nu a vorbit despre asta - la nivel oficial - în ultima lună. Dar este evident că va urma o perioadă în care tot ceea ce reprezintă cheltuială publică, de la salarii la domeniul sănătăţii, va trece printr-o perioadă foarte dificilă. Chiar dacă rezultatele statistice arată creşteri pentru aproape toate domeniile pe trimestrul al treilea, aceleaşi rezultate arată că vor mai urma veşti proaste în industriile care au ajuns la limită cu resursele de reducere a costurilor. Discursul public va trebui nuanţat, iar promisiunile vor trebui înlocuite cu acţiuni concrete.
Miza acestor alegeri a fost reformarea României. Pentru acest lucru au votat cei care, altfel, nu fac eforturi pentru a-şi exprima public convingerile şi dorinţele. Criza are rolul său aici, la fel cum l-au avut şi programele candidaţilor, dezbaterile televizate sau echipele de campanie. Dar, în urma tuturor acestor săptămâni, rămâne un teren imens care are nevoie de curăţenie.
> Andreea Roşca este director business press în cadrul trustului Realitatea-Caţavencu. Lucrează în presa scrisă din 1992. A fost redactor-şef la săptămânalul Capital şi a condus agenţia de presă NewsIn.
