Președintele Consiliului European, António Costa, a prezentat la Conferința Ambasadorilor UE din 2026 o viziune de politică externă în care Uniunea trebuie să apere ordinea internațională bazată pe reguli, să evite fragmentarea lumii, să își extindă rețeaua globală de parteneri și să trateze apărarea și competitivitatea drept cei doi piloni ai suveranității europene.

Pe scurt

1. Costa spune că UE trebuie să vorbească „cu o singură voce” pentru a-și apăra valorile și interesele într-o lume multipolară.
2. El descrie noua realitate geopolitică prin trei axe de presiune: Rusia „încalcă pacea”, China „perturbă comerțul”, iar Statele Unite „contestă ordinea internațională bazată pe reguli”.
3. Președintele Consiliului European reafirmă sprijinul total pentru Ucraina și amintește împrumutul comun de 90 de miliarde de euro aprobat de Consiliul European pentru următorii doi ani.
4. În privința Orientului Mijlociu, Costa spune că Iranul este responsabil pentru cauzele profunde ale crizei, dar avertizează că unilateralismul nu poate fi calea de urmat și cere tuturor părților „să dea dovadă de maximă reținere”.
5. El susține extinderea UE ca „cea mai bună investiție geostrategică” pentru viitorul Uniunii, cu referire explicită la Ucraina, Moldova și cei șase parteneri din Balcanii de Vest.
6. Costa afirmă că, după ce 2025 a fost „anul apărării europene”, 2026 trebuie să devină „anul competitivității europene”.

Discursul lui António Costa în fața ambasadorilor UE a fost construit ca o declarație de orientare strategică pentru politica externă a Uniunii într-un moment pe care îl descrie ca fiind marcat de polarizare, fragmentare și revenirea politicii de putere. Mesajul său central a fost că Uniunea trebuie să își folosească mai coerent vocea diplomatică și să își transforme diversitatea geografică și politică într-un avantaj strategic. Costa a început prin a cere o acțiune externă mai coerentă, spunând că este vital ca Uniunea Europeană „să vorbească cu o singură voce pentru a-și apăra valorile și interesele”. În logica sa, această voce comună trebuie să susțină o politică externă multidimensională bazată pe Carta ONU și pe dreptul internațional, deoarece interesul Europei este ca lumea să rămână „bazată pe reguli și cooperare” și să evite „o fragmentare și mai mare a lumii”. Președintele Consiliului European a formulat apoi una dintre cele mai explicite descrieri ale mediului geopolitic actual. El a spus că noua realitate este una în care „Rusia încalcă pacea, China perturbă comerțul, iar Statele Unite contestă ordinea internațională bazată pe reguli”. În această lume, misiunea Uniunii este, în opinia sa, să apere ordinea internațională bazată pe reguli și să nu accepte încălcările dreptului internațional. În privința conflictului din Orientul Mijlociu, Costa a declarat că războiul este „de cea mai mare îngrijorare” și a afirmat că Iranul este „cu siguranță responsabil pentru cauzele profunde ale acestei situații”. În același timp, el a avertizat că „unilateralismul nu poate fi niciodată calea de urmat” și a cerut oprirea atacurilor Iranului și ale interpușilor săi, inclusiv Hezbollah, împotriva vecinilor săi. Costa a reiterat că Uniunea Europeană cere tuturor părților „să dea dovadă de maximă reținere și să revină la masa negocierilor”. El a subliniat că UE este alături de populația Iranului și sprijină dreptul acesteia de a trăi în pace și de a-și decide propriul viitor, dar a adăugat că „libertatea și drepturile omului nu pot fi obținute prin bombe. Doar dreptul internațional le poate garanta”. În același timp, el a avertizat că escaladarea conflictului ar avea consecințe severe pentru Orientul Mijlociu, Europa și economia globală, inclusiv prin blocarea Strâmtorii Hormuz. Costa a legat această criză și de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, afirmând că „până acum există un singur câștigător în acest război – Rusia”. El a argumentat că Moscova profită din mai multe direcții simultan, inclusiv prin creșterea prețurilor la energie și prin deturnarea atenției internaționale de la frontul ucrainean. Pe Ucraina, Costa a reafirmat că Uniunea a fost „neclintită în sprijinul său încă din prima zi” și a amintit că, în decembrie, Consiliul European a aprobat un împrumut comun de 90 de miliarde de euro pentru a acoperi nevoile financiare ale Ucrainei în următorii doi ani. El a spus că Uniunea trebuie să continue să pună presiune pe Rusia pentru a negocia „o pace justă și durabilă, acceptabilă pentru Ucraina și care să nu submineze securitatea Europei”. Un alt pilon al discursului a fost multilateralismul. Costa a spus că UE trebuie să continue să sprijine Națiunile Unite și reforma promovată de António Guterres prin inițiativa UN80. În formularea sa, ONU trebuie reformată, „dar nu poate fi înlocuită”, deoarece rămâne singurul forum cu legitimitate universală capabil să susțină cooperarea globală. În același timp, Costa a pus accent pe rețeaua globală de parteneriate ale UE. El a descris Uniunea drept „un partener fiabil și previzibil” și a subliniat că UE a construit cea mai extinsă rețea de acorduri comerciale din lume, cu 80 de parteneri, în timp ce alte acorduri cu 27 de țări sunt în curs de negociere sau ratificare. Pe extindere, Costa a afirmat că aceasta este „cea mai bună investiție geostrategică pe care o putem face pentru viitorul nostru”. El a spus că candidatura Ucrainei a creat „un nou dinamism și un nou impuls” pentru procesul de aderare, care se extinde și asupra Moldovei și asupra celor șase parteneri din Balcanii de Vest. În final, Costa a legat politica externă de agenda economică internă a Uniunii. El a spus că sistemul internațional se schimbă rapid și că UE răspunde devenind „mai autonomă și mai rezilientă”. În acest context, a formulat una dintre ideile centrale ale discursului: „așa cum am făcut din 2025 anul apărării europene, trebuie să facem din 2026 anul competitivității europene. Ambele sunt piloni esențiali ai suveranității Europei”. Discursul a fost susținut la Conferința Ambasadorilor UE din 2026 și funcționează ca un text de orientare strategică pentru politica externă a Uniunii într-un moment marcat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei, conflictul din Orientul Mijlociu și presiunile asupra ordinii internaționale bazate pe reguli.