Orice om are nevoie de două elemente pentru a supravieţui: de apă şi de hrană, iar pentru pregătirealimentelor, omul nu se poate lipsi de apă. Iar dacă cererea de apă creşte disproporţional faţă de ofertă, este cert că se va ajunge mai devreme sau mai târziu la conflicte.
Experţii consideră că cele mai probabile conflicte pe această temă ar putea izbucni, în viitor, din cauza barajelor care blochează apele fluviilor sau râurilor într-o regiune sau alta. De pildă proiectul iniţiat de Turcia care prevede construcţia unui baraj pe Eufrat ar putea nimici o parte deosebit de importantă din rezervele naturale de apă dulce ale Siriei şi Irakului, scrie Deutsche Welle.
Critică este şi situaţia de-a lungul Nilului, care a iscat tensiuni între Egipt, Sudan şi Etiopia. Politologul Tobias von Lossow, din partea Fundaţiei pentru Ştiinţă şi Politică de la Berlin, a explicat, într-un interviu acordat Deutsche Welle cum a apărut conflictul dintre Sudan şi Egipt, pe de o parte şi Etiopia, pe de alta.
Potrivit lui, "este adevărat că Etiopia nu a putut exploata în ultimile decenii, la maximă capacitate, resursele ei naturale de apă pentru irigaţii sau pentru a genera energie. Situaţia însă s-a schimbat mai ales datorită susţinerii Chinei şi obţinerea de noi surse financiare."
Nilul, cel mai lung fluviu al Africii, are 7000 de kilometri lungime şi traversează 10 state. Egiptul consumă în prezent, potrivit unui acord semnat încă de Marea Britanie ca putere colonială în 1929, aproximativ 66% din apa transportată de Nil. Comparativ, Sudanul consumă doar aproximativ 18% din aceeaşi sursă. Această reglementare nu a generat conflicte până astăzi, ţinând cont că Sudanul, Ruanda, Kenia şi Uganda nu s-au folosit pe deplin de resursele lor de apă.
În ţările în cauză cererea de apă dulce creşte însă constant şi autorităţile locale solicită noi negocieri şi reglementări pe această temă. Simplul anunţ al Etiopiei de a folosi mai multă apă din Nil pentru irigarea propriilor suprafeţe agricole a dus la ameninţări indirecte cu declanşarea de conflicte armate din partea Egiptului.
Altă regiune de conflict este Asia şi apa transportată de fluviile Mekong şi Brahmaputra prin China şi India. China, a cărei cerere de apă creşte exponenţial, are mari proiecte care prevăd construcţia de baraje şi transportarea apei din sud spre nordul sărac. India suspectează guvernul de la Beijing că sustrage apă şi din resursele naturale ale munţilor Himalaya.
"Opinia publică a început în ambele ţări să discute deschis subiectul apei. Pentru că oamenii au înţeles un lucru: nu conflictele de graniţă sau rolul predominant al Chinei sau Indiei la nivel regional şi internaţional vor fi, pe viitor, principala problemă bilaterală, ci apa", spune Jagarnath Panda, sinolog la Institute of Defense Studies & Analysis din New Delhi într-un interviu acordat postului Deutsche Welle.
Totuşi, politologul Tobias von Lossow consideră că, pe moment conflictele armate din cauza apei dulci sunt încă puţin probabile.
Cu toate acestea, un eventual razboi pentru apă ar putea fi cu atât mai intens cu cât populaţia Terrei este în continuă creştere, având foarte mari şanse să depăşească pragul de 7 miliarde de oameni chiar anul acesta. Ba mai mult, în următorii 15 ani este aşteptat ca aceasta să crească cu încă 50 de procente faţă de nivelul actual. Potrivit expertilor, o criză a resurselor de apă ar putea lua naştere intre anii 2020-2025.
Cele mai afectate ar putea fi Africa, Estul Mijlociu, Sudul si Sud Estul Asiei, China şi India.
Investiţi în apă. Va fi mai profitabilă decât petrolul
Unul din economiştii Citi, Willem Buiter, a declarat pentru Financial Times, citat de Business Insider, că el îşi sfătuieşte clienţii să investească în industria apei, întrucât este convins că aceasta va deveni în câţiva ani mai profitabilă decât a petrolului.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
