Israelul a lansat atacuri asupra instalațiilor nucleare iraniene susținând că Teheranul era pe punctul de a obține o armă nucleară, scrie Reuters.
Cât de aproape este Iranul de a avea arme nucleare?
Mai jos este un rezumat al informațiilor cunoscute pe această temă:
CUM A EXPLICAT ISRAELUL ATACUL SĂU?
Într-o declarație făcută vineri când au fost lansate atacurile, Forțele de Apărare Israeliene au afirmat că dezvăluie pentru prima dată planul secret și accelerat al Iranului de a dezvolta o armă nucleară care ar putea amenința Israelul.
Prim-ministrul Benjamin Netanyahu a făcut acuzații similare de ani de zile prezentând chiar o caricatură a unei bombe la ONU în 2012.
Israelul nu a prezentat însă dovezi că Iranul este atât de aproape de atingerea acestui obiectiv așa cum susține acum.
Agenția de control nuclear a ONU, care efectuează inspecții în Iran, a declarat că, deși nu poate garanta că programul nuclear al Iranului este în întregime pașnic, nu are „niciun indiciu credibil” că ar exista un program activ și coordonat de fabricare a armelor.
CUM AM AJUNS AICI?
Pe măsură ce acordul nuclear din 2015 cu marile puteri s-a erodat de-a lungul anilor, Iranul și-a extins și accelerat programul nuclear scurtând timpul necesar pentru a construi o bombă nucleară, dacă ar decide să o facă, deși neagă că ar avea această intenție.
Acordul din 2015 a introdus limite stricte asupra activităților atomice ale Iranului în schimbul ridicării sancțiunilor. Acesta a redus stocul de uraniu îmbogățit al Iranului lăsându-i doar o cantitate mică îmbogățită până la 3,67% puritate, departe de puritatea de aproximativ 90% necesară pentru fabricarea armelor.
Statele Unite au declarat la momentul respectiv că unul dintre obiectivele principale era de a crește la cel puțin un an timpul necesar Iranului pentru a produce suficient material fisionabil pentru o bombă nucleară, cel mai mare obstacol într-un program de armament.
În 2018, în timpul primului său mandat, președintele Donald Trump a retras Statele Unite din acord reimpunând sancțiuni asupra Teheranului, care au redus vânzările de petrol și au afectat economia țării. În 2019, Iranul a început să încalce restricțiile privind activitățile sale nucleare, apoi le-a depășit cu mult.
A continuat să încalce toate restricțiile cheie ale acordului inclusiv cele referitoare la locul, echipamentele și nivelul la care poate îmbogăți uraniu precum și cantitatea de material pe care o poate acumula.
Stocul său de uraniu îmbogățit, care era limitat la 202,8 kg în conformitate cu acordul, era estimat la 9,2 tone în mai potrivit ultimului raport trimestrial al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică.
CÂT DE DEPARTE A AJUNS IRANUL?
Starea exactă a diverselor instalații și materiale nucleare iraniene după atacurile Israelului nu este clară.
Cel puțin până la atacurile Israelului, Iranul îmbogățea uraniu până la o puritate de 60% și avea suficiente materiale la acest nivel pentru nouă arme nucleare, dacă ar fi fost îmbogățit în continuare, conform unui criteriu teoretic al AIEA.
Asta înseamnă că așa-numitul „timp de ieșire” al Iranului, timpul necesar pentru a produce suficient uraniu de calitate militară pentru o bombă nucleară, era aproape de zero, probabil o chestiune de zile sau puțin mai mult de o săptămână, spun analiștii.
Iranul avea trei instalații de îmbogățire în funcțiune: o uzină la suprafață și una mai mare, subterană, în complexul Natanz, și o alta îngropată într-un munte la Fordow.
Doar Fordow pare să fi fost scutită de daune, a declarat IAEA. Fabrica de suprafață a fost distrusă, iar cea subterană de la Natanz a suferit probabil avarii grave sau distrugeri ale centrifugelor de îmbogățire a uraniului, a declarat șeful IAEA, Rafael Grossi.
Acest lucru va prelungi cel puțin oarecum timpul de ieșire deoarece funcționează mult mai puține centrifuge, dacă mai funcționează vreuna. De asemenea, starea stocului său de uraniu îmbogățit este neclară.
CÂT DE REPEDE AR PUTEA IRANUL SĂ AJUNGĂ LA BOMBA NUCLEARĂ?
În afară de îmbogățirea uraniului, se pune întrebarea cât timp i-ar lua Iranului să producă restul unei arme nucleare și, eventual, să o micșoreze suficient pentru a o integra într-un sistem de lansare, cum ar fi o rachetă balistică, dacă ar decide să facă acest lucru. Acest lucru este mult mai greu de estimat, deoarece nu este clar cât de multe cunoștințe are Iranul.
Estimările privind timpul necesar Iranului pentru a produce arme nucleare variază, în general, între câteva luni și aproximativ un an.
„Cu siguranță nu era pentru mâine... Nu cred că era vorba de ani”, a declarat Grossi marți pentru CNN, când a fost întrebat cât timp i-ar fi luat Iranului să producă o bombă.
ȘI AR FI FOST AȘA?
Agențiile de informații americane și AIEA consideră că Iranul a avut un program coordonat de arme nucleare, pe care l-a oprit în 2003. Acesta a lucrat la aspecte legate de armament, iar unele lucrări au continuat până în 2009, a constatat AIEA într-un raport din 2015. Grossi a declarat luna aceasta că ultimele sale concluzii sunt în mare parte în concordanță cu acestea.
Iranul neagă că ar fi avut vreodată un program de arme nucleare deși liderul suprem Ali Khamenei a declarat că, dacă ar fi vrut, liderii mondiali „nu ar fi putut să ne oprească”.
AIEA a declarat că este îngrijorată de declarațiile unor foști înalți oficiali cu privire la capacitatea Iranului de a fabrica o bombă.
Diplomații au afirmat că printre aceste declarații se numără și un interviu televizat acordat de fostul șef al programului nuclear iranian, Ali Akbar Salehi, în care acesta a comparat producerea unei arme nucleare cu construirea unei mașini afirmând că Iranul știe cum să fabrice toate piesele necesare.
Ca urmare a încetării de către Iran a punerii în aplicare a unor elemente ale acordului din 2015, AIEA nu mai poate monitoriza în totalitate producția și stocurile de centrifuge ale Iranului și nu mai poate efectua inspecții inopinate. Acest lucru a dat naștere la speculații cu privire la posibilitatea ca Iranul să fi înființat o instalație secretă de îmbogățire a uraniului, dar nu există indicii concrete în acest sens.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
