Motivele care ii determina pe angajati sa se alature unei companii sau sa o paraseasca devin din ce in ce mai sofisticate. Se observa ca “materialul” (nivelul salariului) devine o parte tot mai mica a acestei ecuatii-problema cu rezonante internationale: “employee attraction and retention”.
Am parcurs un studiu recent al companiei de consultanta globala WATSON WYATT - “2007/2008 Global Strategic Reward”, care examineaza subiectul si atrage atentia asupra tendintelor manifestate la nivel global si european. Astfel, indiferent de regiune, cei mai multi angajatori (70%) au probleme in a recruta si a retine angajatii din posturile critice sau angajatii deosebit de buni din punct de vedere al rezultatelor.
Cea mai importanta observatie relevata de acest studiu mi se pare insa a fi aceea ca, in mod evident, angajatorii au o intelegere limitata sau incompleta a motivelor pentru care angajatii lor decid sa se alature unei companii sau sa o paraseasca.
In mod traditional, companiile se asteapta ca salariatii sa fie determinati in luarea acestor decizii de salarii si prime tot mai mari. Se pare insa ca lucrurile incep sa se schimbe, pentru ca in Europa principalele motive care fac diferenta pentru angajati intre “a ramane” sau “a pleca” sunt natura, felul muncii; securitatea postului; posibilitatea dezvoltarii personale si abia apoi nivelul salarial. Nu mai e atat de important cati bani se castiga sau ce beneficii se ofera, nici posibilitatea de a avansa, asa cum cred cei mai multi angajatori. Pentru angajat devine important sa existe - dincolo de munca sa - si un timp pentru sine, pentru timpul liber, pentru viata personala.
