Băncile din Uniunea Europeană au continuat să își consolideze resursele MREL între 2022 și 2024 pentru a îndeplini țintele finale aplicabile de la 1 ianuarie 2024, iar entitățile aflate în rezoluție dețineau la sfârșitul lui 2024 instrumente eligibile reprezentând, în medie, 34,7% din expunerea totală la risc, potrivit celui de al doilea raport de evaluare a impactului publicat de Autoritatea Bancară Europeană.

Pe scurt

1. Băncile din UE au continuat să acumuleze resurse MREL, iar emisiunile de instrumente eligibile au ajuns la 371 miliarde de euro în 2024.
2. Raportul spune că impactul asupra modelelor de afaceri a fost limitat, fără schimbări materiale atribuite direct cerințelor MREL.
3. Instrumentele senior non-preferred au devenit forma dominantă de datorie eligibilă pentru MREL.
4. Băncile mari emit pe mai multe niveluri de subordonare, în timp ce instituțiile mai mici se bazează în principal pe profituri reinvestite și capital CET1.
5. EBA avertizează că provocările structurale persistă mai ales pentru băncile mici și pentru instituțiile finanțate în principal din depozite.

Autoritatea Bancară Europeană a publicat al doilea său raport privind impactul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, MREL, și concluzionează că băncile din UE au continuat să își întărească capacitatea de absorbție a pierderilor, dezvoltând în același timp accesul la piață, cu efecte limitate asupra modelelor lor de afaceri. Evaluarea acoperă efectele cadrului asupra instituțiilor, piețelor și structurilor de finanțare și arată că, deși obiectivul de acumulare a resurselor a avansat, diferențele dintre băncile mari și cele mici rămân importante. Raportul arată că introducerea cerințelor MREL a stimulat emisiuni de datorii eligibile din partea tuturor băncilor. Majoritatea entităților aflate în rezoluție au înregistrat niveluri ridicate de emisiune, iar în 2024 au fost emise instrumente eligibile MREL în valoare de 371 miliarde de euro. EBA spune că acest cadru a încurajat inclusiv băncile mai mici și grupurile multiple point of entry să își dezvolte accesul la piețe, dar subliniază că dificultățile structurale persistă în special pentru instituțiile mai mici. Structura resurselor MREL reflectă atât cerințele de subordonare, cât și capacitatea diferită a băncilor de a emite pe piețele de finanțare angro. Instrumentele senior non-preferred au devenit forma dominantă de datorie eligibilă. Băncile mari continuă să emită pe diferite niveluri de subordonare, în timp ce băncile mici se bazează în mare parte pe profituri reinvestite și pe capitalul CET1 pentru a respecta cerințele. Per ansamblu, fondurile proprii rămân cea mai mare componentă MREL, reprezentând în medie 20,5% din expunerea totală la risc. Raportul mai arată că autoritățile nu au observat modificări materiale ale modelelor de afaceri ale băncilor care să poată fi atribuite direct MREL. Ajustările structurale din interiorul grupurilor bancare rămân limitate și sunt determinate mai ales de considerații mai largi privind posibilitatea de rezoluție, nu exclusiv de cerințele MREL. În același timp, instituțiile mici, finanțate în principal din depozite, suportă costuri de conformare mai mari și o complexitate mai ridicată decât băncile mari deja active pe piețele angro. Raportul plasează aceste evoluții în contextul termenului de 1 ianuarie 2024 stabilit de Directiva privind redresarea și rezoluția bancară pentru îndeplinirea cerințelor MREL, cu excepția băncilor care și-au schimbat recent strategia de rezoluție sau care au putut beneficia de o prelungire în condițiile prevăzute de directivă. Documentul reprezintă ultima ediție a acestui exercițiu de raportare în actualul mandat al EBA față de Comisia Europeană. În paralel cu acest exercițiu de monitorizare, EBA spune că reflectează și la posibile căi de simplificare a cadrului de capital și TLAC/MREL, în contextul aplicării recomandărilor formulate anterior privind eficiența cadrului de reglementare și supraveghere. Mesajul de fond al raportului este că reziliența sistemului a crescut, dar că această consolidare nu s-a produs în mod uniform, iar presiunile rămân mai mari în segmentele mai mici ale sectorului bancar. MREL este cerința care urmărește să asigure că instituțiile relevante din UE dispun de o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor pentru a susține aplicarea strategiei de rezoluție preferate în eventualitatea unui eșec. Obligația este prevăzută de Directiva privind redresarea și rezoluția bancară, iar raportul EBA se bazează pe date cantitative din raportările MREL și TLAC, FINREP, Dealogic și Markit, precum și pe un sondaj calitativ în rândul autorităților competente și de rezoluție din UE. Pentru piața bancară europeană, concluzia centrală este că cerințele de rezoluție au împins băncile să emită mai multă datorie eligibilă și să își construiască rezerve suplimentare fără a produce schimbări majore de model de afaceri. În același timp, raportul confirmă că presiunea de conformare nu este distribuită egal și că băncile mici rămân partea cea mai vulnerabilă a acestui proces.