Băsescu: Educaţia are, astăzi, o altă miză

Vorbind despre educaţia din România pe baza concluziilor Raportului alcătuit de Comisia prezidenţială pentru analiza şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, şeful statului a menţionat că a ţinut ca aceste concluzii să fie înfăţişate actorilor sistemului educativ deoarece raportul înfăţişează sistemul de educaţie din perspectiva prezentului şi a provocărilor viitorului.

În acest context, Băsescu a subliniat că educaţia trebuie privită "asumând condiţia noastră de parte a Europei, asumând democratizarea completă a spaţiului public şi, mai mult decât orice, asumând locul nostru în competiţia bazată pe cunoaştere".

Preşedintele a atras astfel atenţia că raportul relevă o situaţie mai mult decât îngrijorătoare, deoarece experţii care au alcătuit acest document spun că sistemul de educaţie este ineficient, nerelevant, inechitabil şi de slabă calitate.

În privinţa ineficienţei, şeful statului a atras atenţia că potrivit evaluărilor internaţionale, elevii români sunt mai slabi – şi la ştiinţe, şi la lectură – nu doar decât media internaţională, dar şi decât media elevilor din ţările vecine intrate de curând în Uniunea Europeana. Sistemul este, apoi, inechitabil pentru că în loc să producă oportunităţi şi şanse, el creează dezavantaje şi discriminări pentru că un copil din lumea rurală iese din şcoală cu rezultate semnificativ mai slabe decât un copil din mediul urban. Tot aşa, 80% din copiii neşcolarizaţi aparţin unei comunităţi defavorizate, şi anume comunităţii rome. Astfel Băsescu a spus că îşi explică de ce a proliferat sistemul meditaţiilor, un sistem paralel de formare, care înghite în unele cazuri resurse financiare per familie mai mari decât alocaţiile publice pentru formarea unui elev. "Pe această cale, familiile ajung să plătească educaţia de două ori.

În raportul intitulat "România educaţiei, România cercetării" specialiştii avertizează că menţinerea actualului sistem de învăţământ din România pune în pericol competitivitatea şi prosperitatea ţării. Ineficienţa sistemului este dovedită de faptul că performanţele înregistrate de elevii români sunt semnificativ mai slabe decât cele ale elevilor din ţările vecine, recent intrate în UE, care au aproximativ aceleaşi condiţii social-economice ca România. Potrivit Programului Internaţional OECD de Evaluare a Elevilor, România ocupă poziţia 34 din cele 42 de ţări participante.

De asemenea, sistemul de învăţământ este nerelevant în raport cu economia şi societatea viitorului, iar actualul sistem de educaţie nu este capabil să asigure României o poziţie competitivă în economia cunoaşterii. Astfel, 23,6% dintre elevi părăsesc prematur sistemul de educaţie, faţă de ţinta UE de cel mult 10 la sută. Ponderea populaţiei de 22 de ani care a absolvit cel puţin liceul este de 66,5% , comparativ cu 77,3% ponderea actuală din statele europene şi minimul de 85%, care reprezintă ţinta Uniunii Europene pe următorii ani. Ponderea elevilor de 15 ani care nu reuşesc să atingă nici măcar nivelul cel mai scăzut de performanţă (PISA 2001) este 41%, faţă de 19,4% în statele UE. De asemenea, participarea adulţilor la educaţia permanentă este de doar 1,6% faţă de 12,5%, cât reprezintă cerinţele impuse de Uniunea Europeană.

Comisia condusă de Mircea Miclea, fost ministru al educaţiei, a atras atenţia în documentul realizat şi asupra sistemului educaţional inechitabil din România. Astfel, apartenenţa la mediul rural se asociază cu dezavantaje majore: actualmente numai 24,54% dintre elevii din mediul rural ajung să urmeze liceul. Proporţia elevilor din mediul rural care obţin rezultate slabe la limba română, matematică şi ştiinţe este de două până la şase ori mai mare decât a celor din mediul urban; proporţia celor care obţin rezultate foarte bune la aceleaşi discipline este de două - trei ori mai mică. De asemenea, aproximativ 80% dintre tinerii neşcolarizaţi sunt romi, dintre care 38% sunt analfabeţi funcţional. Proporţia de copii romi înscrişi în învăţământul primar este de 64%, faţă de 98,9% - media naţională.

Raportul subliniază că infrastructura şi resursele din sistemul de învăţământ sunt de slabă calitate. "Majoritatea şcolilor din România au o arhitectură care corespunde unei concepţii despre şcoală de la finele secolului al XIX-lea, nu de la începutul secolului al XXI-lea", consemnează documentul. Astfel, peste 82% din totalul clădirilor şcolare sunt construite înainte de 1970, uneori chiar cu mult mai mult timp în urmă, ceea ce face ca starea şi dotarea lor să nu mai corespundă standardelor actuale de pregătire. Din şcoli lipsesc facilităţile de bază (apă curentă, WC), iar dotarea materială este precară. Doar 36% dintre şcoli sunt conectate la internet, majoritatea covârşitoare fiind formată din liceele din mediul urban. Resursa umană îmbătrâneşte îngrijorător (media de vârstă a personalului didactic este de 40 de ani la femei şi de 44 de ani la bărbaţi), iar calitatea prestaţiei este, în general, slabă. De asemenea, programa şcolară este deosebit de încărcată şi mai ales, este lipsită de o viziune clară.

Drept soluţie, Comisia de la Cotroceni a propus realizarea unui memorandum pentru un pact naţional pentru educaţie şi cercetare, "un angajament al tuturor forţelor responsabile, din cadrul societăţii politice şi civile, care consideră că viitorul României, competitivitatea şi prosperitatea ei depind, într-o economie a cunoaşterii, mai mult decât oricând, de schimbarea structurală a sistemului de educaţie".

La baza elaborării Raportului au stat date statistice şi rapoarte privind funcţionarea sistemului de învăţământ şi cercetare din România, rapoarte ale experţilor privind tendinţele internaţionale în domeniile educaţiei şi cercetării şi documente ale Comisiei Europene, Băncii Mondiale, OECD, Fundaţiei Naţionale de Ştiinţe şi Departamentului de Educaţie din Statele Unite.

Sursa: NewsIn