”Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti… Locaţia din Calea Şerban Vodă nr. 189 datează din anul 1894, an în care boierul ”ZERLENDI” donează către sectorul 3 ”Albastru” al Primăriei ”Comunei Bucureşti”, prin testamentul cu nr. 18426, un teren cu scop de adăpost pentru persoanele sărace. La data donaţiei, pe teren existau unele clădiri destinate acestui scop, care ulterior au fost renovate de primărie”, scrie, miercuri seară Beatrice Mahler, pe Facebook.
Managerul Institutului Naţional ”Marius Nasta” afirmă că, între anii 1916 -1917, a fost construită de către Theodor Cricoriu o nouă clădire cu destinaţia de azil, ”adăpostire bătrâni, infirmi săraci şi din poporul de jos”.
”În anul 1918 Societatea pentru Izolarea Tuberculozei, condusă de Profesorul Irimescu, a cerut primăriei să îi cedeze aceste ruine, spre reparare şi înzestrare, pentru tuberculoşi şi săraci, având un număr de 40 de paturi. Astfel că, începând cu anul 1918, locaţia este renovată de Societatea pentru Izolarea Tuberculozei cu fonduri obţinute de la primăria ”Comunei Bucureşti” (între 500.000 şi 1.000.000 de lei/an) dar şi cu banii strânşi de Societate, prin construcţia de pavilioane noi, mărind capacitatea locaţiei la 200 de paturi. Proiectul şi realizarea pavilionului central actual s-a întins în timp, forma actuală datând de la 1930”, a mai afirmat medicul.
