"Videocracy", filmul lui Erik Gandini, a fost interzis la televiziunile italiene, dar a fost proiectat, vineri seară, la festivalul veneţian dedicat cinematografiei.
Pelicula lui Gandini debutează cu imaginile de arhivă ale unei televiziuni regionale din anii 70. Montajul face apoi trecerea la realitatea din presa italiană de după 2000, cu defilarea femeilor-obiect, care dau "furioasa impresie că televiziunea italiană este un bordel ambulant", comentează presa de specialitate.
Pentru Erik Gandini, născut şi crescut în Italia, dar care locuieşte acum în Suedia, mesajul este simplu: Italia a devenit o republică-TV, controlată de Berlusconi, unde divertismentul şi politica se amestecă. "Aveţi o imagine a generaţiei actuale, obsedată de brand-uri (...) care nu e prea interesată de politicile din lume", a spus Gandini. De vreme ce 80% dintre italieni folosesc televiziunea ca sursă primă de informare, ziarele nemaiavînd cititori, puterea acesteia creşte controlul pe care îl exercită premierul italian, consideră Gandini.
Persoana cea mai puternică din Italia este şi cea mai surâzătoare, se arată în film, care ne dă şi ecuaţia gloriei: puterea revine celui care distrează. Până şi titlul filmului este o critică a felului în care Silvio Berlusconi pare a-şi fi construit forţa, speculând puterea imaginilor şi a canalelor de televiziune asupra oamenilor. Videocraţia semnifică puterea imaginii, care ajunge să impună modele şi reţete de viaţă.
Documentarul a fost etichetat ca fiind o satiră ofensatoare pentru autorităţile italiene. Televiziunea publică RAI a refuzat, la finele lui august, să difuzeze reclama pentru acest film, considerând-o "jignitoare pentru onoarea şi reputaţia personală a prim-ministrului italian".
Mediaset, imperiul media controlat de Berlusconi, include Canale 5, Italia 1 şi Retequatro. Forbes Magazine l-a catalogat pe premierul italian, în 2002, drept cea mai prosperă persoană din Italia, cu o avere de 7,2 miliarde de dolari.
Pelicula lui Gandini debutează cu imaginile de arhivă ale unei televiziuni regionale din anii 70. Montajul face apoi trecerea la realitatea din presa italiană de după 2000, cu defilarea femeilor-obiect, care dau "furioasa impresie că televiziunea italiană este un bordel ambulant", comentează presa de specialitate.
Pentru Erik Gandini, născut şi crescut în Italia, dar care locuieşte acum în Suedia, mesajul este simplu: Italia a devenit o republică-TV, controlată de Berlusconi, unde divertismentul şi politica se amestecă. "Aveţi o imagine a generaţiei actuale, obsedată de brand-uri (...) care nu e prea interesată de politicile din lume", a spus Gandini. De vreme ce 80% dintre italieni folosesc televiziunea ca sursă primă de informare, ziarele nemaiavînd cititori, puterea acesteia creşte controlul pe care îl exercită premierul italian, consideră Gandini.
Persoana cea mai puternică din Italia este şi cea mai surâzătoare, se arată în film, care ne dă şi ecuaţia gloriei: puterea revine celui care distrează. Până şi titlul filmului este o critică a felului în care Silvio Berlusconi pare a-şi fi construit forţa, speculând puterea imaginilor şi a canalelor de televiziune asupra oamenilor. Videocraţia semnifică puterea imaginii, care ajunge să impună modele şi reţete de viaţă.
Documentarul a fost etichetat ca fiind o satiră ofensatoare pentru autorităţile italiene. Televiziunea publică RAI a refuzat, la finele lui august, să difuzeze reclama pentru acest film, considerând-o "jignitoare pentru onoarea şi reputaţia personală a prim-ministrului italian".
Mediaset, imperiul media controlat de Berlusconi, include Canale 5, Italia 1 şi Retequatro. Forbes Magazine l-a catalogat pe premierul italian, în 2002, drept cea mai prosperă persoană din Italia, cu o avere de 7,2 miliarde de dolari.
