Pierderile sau beneficiile omise ale primului an al Romaniei in Uniunea Europeana sunt cele care conteaza, la acest moment de bilant. Este insa simptomatic pentru noi cum, chiar si la acest capitol, mai intai au fost oficialii europeni, care s-au grabit sa traga linia dupa un an de exercitiu comunitar al Romaniei. Din nou, chestiuni politice interne stringente ne-au facut sa asistam la declaratii de bilant ale altora, privind activitatea noastra europeana.
Sigur, din punct de vedere formal, primul an european al Romaniei poate fi considerat “pozitiv”, dupa cum spunea Barroso, presedintele Executivului de la Bruxelles, care, oricum, nu si-ar fi recunoscut niciodata un esec in acest sens, in fata statelor membre ale Uniunii. Argumentele in favoarea sa, desi putine, sunt intr-adevar esentiale, respectiv faptul ca Romania a reusit sa scape de sperietoarea numita “clauza de salvagardare”, atat pe justitie si afaceri interne, cat si la agricultura, fie si pe ultima suta de metri. De cealalta parte, a criticilor de serviciu ai Romaniei in Parlamentul European, pot fi invocate motivele de fond ale unui bilant negativ pentru Romania, dupa primul an de la aderare. Nici in justitie, nici la agricultura nu se poate spune ca au fost reale progrese in acest an. Foaia de parcurs a Romaniei in acest domeniu a fost bifata absolut din punct de vedere birocratic.
Asa incat, se poate spune ca mult hulita birocratie gigantica de la Bruxelles a mai salvat o data Romania din hatisul luptelor politice interne, extrapolate la nivel european. Aceeasi birocratie, insa, care a facut aproape imposibila cheltuirea fondurilor europene in acest an, in mai toate statele membre, inclusiv pe cele destinate Romaniei. Astfel, performanta noastra, cea mai notabila a Romaniei in acest an, este comparabila doar cu succesul unui elev mediocru care reuseste, in primul an de liceu cu pretentii, sa nu ramana corigent pe toamna, in ciuda numeroaselor note mici si foarte mici.
