Bogdan Glăvan: Sfârșitul pensiei, ultimul om

Un om normal lucrează 40 de ani, timp în care cotizează o treime din venit. Dacă această cotizație ar fi uitată într-un seif, ea ar asigura 12 ani de salariu gratis, după împlinirea vârstei de pensionare. Prin urmare, grație sublimului sistem public de pensii românii ajung să recupereze un sfert din cotizația vărsată de-a lungul timpului. Despre acest lucruri v-am vorbit aici.

Dar cum matematica e distractivă, lucrurile pot fi puțin mai nuanțate.

Dacă puneți sub saltea 1000 de lei anual atunci peste 40 de ani veți avea 40 000 de lei.

Dar dacă investiți anual 1000 de lei cu o rată a dobânzii de 10% atunci peste 40 de ani veți avea 532 111 de lei. Adică de 500 de ori investiția anuală.

Revenind la ce ne doare, este ciudat să prezumăm că banii economisiți pentru pensie vor fi puși sub saltea. Mai degrabă ei vor fi investiți. Un om care investește o treime din salariu (presupunem că salariul rămâne constant pe parcursul vieții active) timp de 40 de ani cu o rată a dobânzii de 10% ar avea la sfârșitul perioadei o sumă care echivalează nu cu circa 12 ani de salariu, ci cu circa 150 de ani de salariu. Citeşte mai departe comentariul lui Bogdan Glăvan pe Standard.ro