România a ajuns într-un punct în care dezvoltarea rapidă a energiei solare începe să creeze probleme pentru propriul sistem energetic. Premierul interimar Ilie Bolojan propune ca, pe viitor, instalarea unor noi sisteme fotovoltaice să fie permisă doar împreună cu capacități de stocare, în încercarea de a reduce dezechilibrele produse de sutele de mii de prosumatori.
Bolojan susține că România are deja aproximativ 350.000 de prosumatori, însă doar o treime dintre aceștia au instalații de stocare. Pe măsură ce energia fotovoltaică și eoliană ajunge să reprezinte o pondere tot mai importantă din producția națională, diferența dintre producția de la prânz și necesarul de consum de seara devine o problemă tot mai greu de gestionat.
„Orice dezvoltare a fotovoltaicului fără capacități de stocare înseamnă, practic, îmbolnăvirea sistemului”, a declarat premierul interimar.
350.000 de prosumatori, dar doar o treime au baterii
Problema este legată în primul rând de momentul în care energia solară este produsă.
În timpul zilei, când soarele este puternic, panourile fotovoltaice produc cantități mari de energie. Atunci poate apărea supraproducția, iar energia trebuie preluată de sistem și distribuită la prețuri foarte mici sau chiar în pierdere.
Seara, situația se inversează. Producția fotovoltaică scade rapid, exact în momentul în care consumul crește. România trebuie atunci să apeleze la alte surse de producție sau la importuri, iar energia poate ajunge să coste mult mai mult.
Este ceea ce Bolojan descrie drept „dezechilibre majore” generate de lipsa unor reglementări care să fi încurajat suficient de devreme stocarea.
Ce vrea să schimbe Guvernul
Propunerea premierului interimar nu vizează prosumatorii care au deja panouri instalate.
Bolojan spune că obligația ar trebui să se aplice doar celor care vor să își conecteze de acum înainte instalații fotovoltaice la rețea. Pentru aceștia, instalarea unei capacități de stocare ar deveni o condiție pentru racordare.
„Asta înseamnă un lucru care se referă la viitor, nu la cei care sunt astăzi”, a precizat premierul.
Pentru cei aproximativ două treimi dintre prosumatorii existenți care nu au baterii, soluția propusă este diferită: statul ar trebui să continue programele de cofinanțare pentru instalarea sistemelor de stocare.
Astfel, România ar încerca să transforme bateria de acasă dintr-un echipament opțional într-o componentă importantă a sistemului energetic.
Bateria poate schimba complet economia prosumatorului
Stocarea ar permite ca energia produsă la prânz să nu fie injectată imediat în rețea, ci păstrată pentru orele de seară.
În loc ca prosumatorul să livreze energie atunci când există deja un surplus în sistem, aceasta ar putea fi consumată ulterior sau introdusă în rețea într-un moment în care energia este mai valoroasă.
Bolojan vede aici și un posibil stimulent economic. El propune tarifarea dinamică, prin care prețul energiei să varieze în funcție de momentul zilei și de situația din sistem.
Într-un asemenea model, proprietarul unui sistem fotovoltaic ar avea un interes direct să stocheze energia în timpul orelor cu producție ridicată și să o utilizeze sau să o vândă seara, când prețurile sunt mai mari.
Furnizorii ar putea estima mai bine consumul
O altă problemă este predictibilitatea.
Dacă furnizorii cunosc mai bine curba de consum și producție a prosumatorilor, își pot calcula mai precis cantitățile de energie pe care trebuie să le cumpere și să le vândă.
Potrivit lui Bolojan, o estimare mai bună a producției și consumului ar permite reducerea costurilor și ar face întregul sistem mai eficient.
În esență, România trebuie să treacă de la modelul în care sute de mii de mici producători injectează energie în rețea în același timp la un sistem în care producția, consumul și stocarea sunt coordonate mai inteligent.
România are nevoie și de centrale pe gaz
Bateriile nu rezolvă însă singure problema energetică.
Premierul interimar spune că România are nevoie în continuare de capacități de producție în bandă, în special centrale pe gaze, care să poată interveni atunci când producția solară și eoliană este redusă.
Potrivit lui Bolojan, mai multe astfel de proiecte sunt într-o fază avansată și trebuie finalizate, iar autoritățile trebuie să sprijine investițiile deja realizate în domeniu.
Logica este simplă: energia regenerabilă produce ieftin atunci când condițiile sunt favorabile, dar sistemul are nevoie de capacități care să poată produce atunci când soarele nu strălucește și vântul nu bate.
Nuclearul rămâne „energia ieftină în bandă”
Bolojan consideră că România trebuie să își păstreze și să își consolideze capacitatea nucleară.
Cele două reactoare existente trebuie menținute în funcțiune, iar investițiile în infrastructura necesară răcirii reactoarelor trebuie finalizate.
Premierul a legat de această problemă și eventualele proiecte pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, subliniind că mai întâi trebuie rezolvată problema asigurării apei de răcire pentru reactoarele existente.
Mesajul este că tranziția energetică nu poate însemna renunțarea la producția stabilă înainte ca alternativele să fie suficient de dezvoltate.
Marea problemă: România produce energie când nu are nevoie de ea
Declarațiile premierului pun în evidență una dintre contradicțiile cele mai importante ale tranziției energetice.
România poate avea, într-o zi însorită, prea multă energie la prânz și prea puțină seara.
În prima situație, energia se vinde ieftin sau poate apărea chiar problema preluării ei în sistem. În a doua, România trebuie să pornească producție convențională mai scumpă sau să importe energie.
De aici rezultă presiunea pentru dezvoltarea bateriilor, a centralelor flexibile și a unor mecanisme de tarifare care să îi determine pe consumatori să își mute consumul în funcție de disponibilitatea energiei.
„Nu se rezolvă prin declarații”
Bolojan susține că problema energetică trebuie tratată ca o strategie pe termen lung, nu prin măsuri punctuale.
„Problemele energetice sunt lucruri serioase care nu se rezolvă prin declarații”, a afirmat premierul interimar, pledând pentru politici energetice care să fie menținute ani de zile.
Pe lista sa se află dezvoltarea stocării, finalizarea centralelor pe gaz, menținerea capacității nucleare, investițiile în infrastructura hidroenergetică și o administrare mai performantă a companiilor din sector.
Pentru România, miza nu mai este doar câtă energie regenerabilă poate instala, ci și dacă sistemul poate integra această energie fără să devină mai instabil și mai scump.
Iar aici apare una dintre marile provocări ale următorilor ani: panoul solar produce energie atunci când este soare; consumatorul are nevoie de ea atunci când apasă întrerupătorul. Între cele două momente, România are nevoie de baterii, rețele și capacități de producție flexibile.
