Boc urmează să semneze astăzi, la Ankara, alături de premierii Austriei, Turciei, Ungariei şi Bulgariei, un acord interguvernamental de susţinere a proiectului.

Dacă Ungaria, Austria şi Turcia şi-au pus la bătaie arsenalul politico-diplomatic pentru a avea un cuvânt cât mai greu de spus în proiectul de 8 mld. euro, susţinut de UE şi SUA, România face însă un rol de figuraţie, nereuşind să-şi impună vizibil un punct de vedere într-o afacere cu miză uriaşă în plan economic şi politic. România ar putea avea a doua cotă parte din profitul obţinut de compania de proiect dacă acordul ce se va semna astăzi la Ankara va stipula că încasările se împart proporţional cu lungimea gazoductului pe teritoriul fiecărui stat în parte. “Bineînţeles că acordul de tranzit ar urma să cuprindă şi modalitatea de împărţire a profitului”, a declarat ieri pentru Business Standard Ioan Rusu, directorul general al companiei de stat de transport gaze naturale Transgaz, companie membră a consorţiului Nabucco.

“Cel mai mult a câştigat Turcia, pe unde trec aproximativ 2.000 de kilometri, din lungimea totală de 3.300 de kilometri. România este pe locul al doilea, cu 460 de kilometri, iar Austria a pierdut puternic”, au spus surse apropiate consorţiului.

Acestea adaugă faptul că, în negocierile pentru Nabucco, Bucureştiul are o echipă din care fac parte experţi din Ministerul Economiei şi din Ministerul Afacerilor Externe, instituţie care a şi coordonat, de altfel, acest proces. Din compania de proiect fac parte Botas (Turcia), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (România), Mol (Ungaria), OMV (Austria) şi, din 2008, RWE (Germania), fiecare deţinând o cotă de 16,67% din proiectul Nabucco.

Lupta pentru putere în cadrul proiectului a căpătat noi dimensiuni după ce Turcia a anunţat că vrea 15% din cantitatea de gaze transportată prin gazoduct. Turcii au folosit Nabucco la un moment dat şi ca monedă de negociere în schimbul aderării la Uniunea Europeană. Ankara a blocat, de altfel, şi accesul Gaz de France în proiect, ca replică la opoziţia Franţei de a primi Turcia în UE.

Înainte cu doar câteva zile de semnare, oficiali ai Ministerului de Externe de la Ankara, citaţi de cotidianul local Hurriyet, au spus că se aşteaptă ca acordul de tranzit să aducă Turciei venituri anuale din taxe de 400-450 mil. euro. Dacă aplicãm principiul cotei de profit proporþionale cu lungimea gazoductului rezultă că Bucureştiul ar putea avea încasări din taxe situate între 92 şi 103 milioane de euro pe an.
Gazoductul ar urma să traverseze Turcia pe o distanţă de aproximativ 2.000 de kilometri, din lungimea totală de 3.300 kilometri, astfel că autorităţile de la Ankara ar urma să beneficieze de 60% din taxele încasate. În Bulgaria vor fi construiţi 400 kilometri, România are un tronson de 460 km, Ungaria - 390 km, iar Austriei, de unde provine liderul consorţiului - OMV, îi revin ultimii 46 km din gazoduct.

La reuniunea de la Ankara vor participa şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, trimisul special pentru energie în Eurasia al SUA, Richard Morningstar, preşedintele georgian Mikhail Saakaşvili şi miniştri ai statelor care ar putea aproviziona cu gaze proiectul. Guvernul de la Ankara a trimis o invitaţie şi Rusiei pentru a participa la summit, au precizat oficialii turci.

Reuniunea găzduită de Turcia vine la câteva luni după ce Ungaria a organizat un summit pe problematica Nabucco împreunã cu reprezentanţi la cel mai înalt nivel din partea guvernelor interesate. România a fost prezentã cu o delegaţie condusă de ministrul Economiei, Adriean Videanu, premierul Emil Boc anunţând că renunţă la participare.

Bucureºtiul şi-ar putea câştiga prin Nabucco independenţa energetică faţă de Rusia, ar creşte concurenţa pe piaţa internă între furnizori, iar gazele naturale ar putea fi mult mai ieftine, s-ar putea crea câteva mii de locuri de muncă, ar exista mai multe comenzi în industria de profil şi ţara noastră ar căpăta o importanţă geostrategică sporită în cadrul regiunii, apreciază analiştii locali.

Acordul interguvernamental pentru tranzitul Nabucco ar urma să fie semnat mâine la Ankara (Turcia) de către premierul Emil Boc, care, aseară la ora 21.00, prezida o şedinţă-fulger de Guvern, pentru a rezolva probleme de ultim moment astfel încât să poată parafa respectivul document. Acordul va fi semnat de către reprezentanţii Austriei, Bulgariei, Ungariei, României şi Turciei, pentru cã Germania, membră prin RWE la proiect, nu este ţară de tranzit. Din delegaţia care va reprezenta România la Ankara va face parte şi ministrul Economiei, Adriean Videanu. Proiectul gazoductului Nabucco a fost lansat în 2002, ca soluţie alternativă a Europei pentru a reduce dependenţa de gazul rusesc. Din cauza numeroaselor discuţii purtate între actorii interesaţi, termenul de finalizare a investiţiei a fost amânat constant, astfel că ultimele informaţii dau anul 2014 drept momentul la care conducta ar urma să devină operaţională. Conform ultimelor calcule, investiţia ar urma să se ridice la aproximativ 7,9 miliarde euro. Gazoductul Nabucco are o lungime de 3.300 km şi o capacitate de transport de 31 miliarde metri cubi, de aproape 1,5 ori peste consumul anual al României. Dintre cele cinci state implicate, Turcia, Ungaria şi Bulgaria sunt, la ora actuală, cele mai dependente de importurile din Rusia.

Potrivit agenţiilor de ştiri internaţionale, proiectul Nabucco are în prezent cel puţin două chestiuni sensibile de rezolvat. Prima ar fi legată de finanţarea gazoductului, în condiţiile crizei financiare, în timp ce a doua ar fi legată de sursa de aprovizionare. Un pas concret în proiectul Nabucco

l-a bifat, anul trecut, Azerbaidjanul, care a convenit să fie furnizor pentru Bulgaria, la începutul lui 2009 anunţând că este pregătit chiar să dubleze producţia de gaze.

Potrivit planurilor iniţiale ale consorţiului Nabucco, gazoductul ar urma să aibă ca ţări furnizoare, într-o primă fază, Azerbaidjan, Turkmenistan şi Kazahstan, iar mai târziu să fie luate în considerare şi Iran sau Irak, pentru o capacitate de 31 miliarde metri cubi. Un anunţ important în acest sens a fost făcut la finele săptămânii trecute de Turkmenistan, cel mai mare producător de gaz din Asia Centrală, declarând oficial că este dispus să asigure gaz pentru Nabucco. La câţiva ani de la lansarea proiectului Nabucco, Rusia, cel mai mare furnizor de gaz natural pentru Europa, a plusat, anunţând că este dispusă să mai construiască o magistrală de gaze spre Europa, South Stream, al doilea proiect grandios de gazoduct anunþat după Nord Stream, conductă de legătură între Rusia şi Germania. România importã anual circa o treime din gazele consumate, acestea provenind din Rusia, unicul furnizor extern.

Cifrele proiectului

Puncte în suspensie

Chiar dacă nu vor rezolva controversele care durează de mai mulţi ani, acordurile ce vor fi semnate astăzi vor creşte sentimentul de încredere al investitorilor în proiect, acesta suferind de pe urma crizei economice globale şi a lipsei de ţări furnizoare de gaz, informează NewsIn, care citează o analiză Reuters.

Potrivit analiştilor, reuniunea de la Ankara va avea un efect redus în a opri dezvoltarea conductei susţinute de Rusia, South Stream, în detrimentul proiectului european, Nabucco. Cele cinci ţări se vor pune de acord în privinţa unor prevederi şi obligaţii legale în ceea ce priveşte tranzitul şi punctul de unde va începe Nabucco. Turcia a cerut ca Nabucco să înceapă undeva de lângă Ankara, dar alte posibilităţi se referă la Georgia şi Azerbaidjan. Acordul se va referi şi la chestiunea securităţii conductei, o condiţie importantă pentru cel mai estic membru în consorţiul Nabucco, Turcia, care va fi responsabilă pentru a preveni atacurile asupra gazoductului.

Analiştii cred însă că acordul nu va rezolva una dintre cele mai spinoase chestiuni în discuţie, şi anume cererea Turciei de a avea dreptul să folosească 15% din gaz pentru uz intern sau pentru export. Probabil, această chestiune va fi abordată separat.