Daca rezultatele financiare nu sunt satisfacatoare, atunci actionarii reactioneaza si schimba Consiliul de Administratie si directorul general si o pot face, teoretic, oricand. Urmand modelul politic, directorul general se asigura, prin contract, de un mandat de trei-cinci ani, dar evident ca acest contract se poate desfiinta anticipat. Actionarii, cu cat sunt mai multi, cu atat mai bine, marea masa a lor fiind reprezentata in AGA de un numar limitat de membri.
Ce ar fi daca populatia unei tari ar nominaliza reprezentanti care sa voteze pentru ei membrii Parlamentului? Revenind la rezultatele financiare in urma politicilor de dezvoltare a companiei si a strategiilor de actiune hotarate de CA, daca acestea nu satisfac asteptarile actionarilor, se va face orice pentru a multumi macar o parte, de preferat majoritara.
Motivarea conducerii companiilor pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune se face in diverse feluri, de la bonusuri pana la includerea unor optiuni de a deveni actionari, valorificabile pe durata mandatului. Interesele proprii ale conducerii companiilor se manifesta prin acordarea de bonificatii, astfel incat sa nu devina nici prea mari si sa afecteze rezultatul financiar final prea mult, nici prea mici, pentru ca la bugetul viitor pretentiile actionarilor vor creste. Suprapunerea celor doua modele, corporatist si de stat, va genera rezultate mai bune la nivel de stat si mai proaste la nivel corporatist. Am pierdut pe drum modelul antreprenorial, cel generator de valoare fara constrangeri politice, fie ele de natura statala, fie corporatista.
