După ce au dat-o în bară în perioada de boom cu ratingurile maxime atribuite ipotecilor subprime, se pune întrebarea firească: de ce ar mai interesa pe cineva ce zic agenţiile de rating, mai ales că acestea par să poarte un război cu Europa? Pentru că ratingurile nu sunt doar note teoretice, ci au aplicare în lumea finanţelor. Sunt anumite domenii unde se acceptă drept colateral doar obligaţiunile cotate cu AAA sau cel puţin cu A. În funcţie de rating se aplică discounturi la operaţiunile de finanţare de tip repo. Unele fonduri de pensii sunt obligate să ţină doar bonduri de tip investment grade. Toate astea se văd, în cele din urmă, în costurile de finanţare ale ţării cotate şi ale sistemului bancar local. Nu în ultimul rând, pentru că un rating bun te poate scoate în faţă în regiune.
Din toamna lui 2008, România a fost retrogradată de Standard & Poor's şi Fitch, în timp ce Moody's ne-a păstrat ratingul.
Fitch, cea mai mică dintre cele trei mari agenţii de rating, ne-a dat o notă bună în această vară şi ne-a băgat în catergoria investment grade, după ce aproape trei ani ne-a ţinut la junk.
Apoi, la sfârşitul lunii noiembrie, Standard & Poor's a redus ratingul creditului in lei la BB+/B de la BBB-/A-3, pe motiv că sistemul bancar din România vorbeşte prea mult greaca şi germana austriacă. Băncile austriece au 40% din activele sistemului bancar din România, spun cei de la S&P, în timp ce subsidiarele băncilor greceşti deţin 14% din active şi 24% capital. (Cifrele diferă destul de mult faţă de cele de la sfârşitul lui 2010).
Ca şi colegii de la Fitch, cei de la S&P se tem că finanţele publice, îmbunătăţite în ultimii doi ani, ar putea să o ia la vale în anul electoral 2012. Mai mult, fără măsuri adiţionale, aceştia nu cred că guvernul ar putea atinge deficitul de 3% pe ESA95 propus.
Sezonul de toamnă-iarnă a anului 2008 a adus modificări ale ratingului unor ţări din regiune. Astfel, România şi Bulgaria au fost retrogradate de S&P şi Fitch, Ungaria de către toate cele trei agenţii, în timp ce Cehia a fost retrogradată de către S&P la A. Polonia a fost singura ţară care nu a suferit decât modificarea perspectivei de rating la vârful crizei în 2008-2009, de la pozitiv la stabil, lucru ce se datorează şi faptului că a fost singura ţară europeană care nu a intrat în recesiune. Cehia şi Bulgaria au primit în 2010 şi 2011 ratinguri mai bune de la agenţii.
În ultima vreme, Ungaria se află sub tirul agenţiilor de rating. Moody's a băgat-o la junk, cu perspectivă negativă în noiembrie, pe fondul temerilor că guvernul Orban nu va reuşi să atingă ţintele de deficit, şi pentru că ţara are o datorie publică ridicată. Celeltalte agenţii au venit şi ele cu ameninţări.
De altfel, în acest moment, Ungaria pare cea mai vulnerabilă ţară din regiune. După ce o vreme guvernul lui Viktor Orban a trimis acasă FMI considerând că se poate descurca pe cont propriu, o serie de măsuri greşite şi evoluţiile negative din Zona euro l-au făcut să ceară din nou un bailout de la structura supranaţională de 5 miliarde de euro.
Naţionaliarea fondurilor de pensii, conversia creditelor din valută în forinţi la un curs preferenţial, departe de cel real şi ultimul atac la independenţa bănii centrale au afectat imaginea Ungariei în Europa. De altfel, discuţiile cu FMI au fost întrerupte prematur, după ce cele două părţi s-au certat. Petru a îndepăra presiunea pe curs, Banca centrală a Ungariei a crescut dobânda cheie, în ultimele două luni, la 7%, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, depăşind până şi România, care până nu demult era fruntaşă la acest capitol.
Că Ungaria este considerată cea mai riscantă ţară în acest moment se vede şi din cotaţia credit-default swap pe datoria suverană a ţării.
De mai bine de o lună, Ungaria se află în top 10 al ţărilor cu cele mai mari şanse de faliment. CDS sunt la 580 puncte de bază, mai mari decât în cazul Italiei, care se află la 525 bps.
România nu stă însă nici ea prea bine în acest clasament. CDS la 5 ani sunt la 460 bps, statul român fiind al doilea cel mai riscant din regiune, urmat de cel bulgar cu 416 bps. Cei care vor să asigure datoria Poloniei împotriva riscului de faliment trebuie să plătească 283 bps şi chiar mai puţin pentru cea a Cehiei la 175 bps. (Pentru Cehia, datele sunt de la Bloomberg, pentru restul ţărilor sunt de la CMA).
Maghiarii plătesc şi cele mai mari dobânzi la obligaţiunile pe 10 ani: 9%. România plăteşte în jur de 7,5%, în creştere de la jumătatea anului, Bulgaria 5,3%, nivel constant în 2011, Cehia 3,75%, nivel apropiat de ce plătea la începutul anului, dar substanţial mai mult decât în vară, şi Polonia 5,8%, mai puţin decât în ianuarie şi mai mult decât în septembrie.
Evoluţia ratingurilor suverane de la începutul crizei în Europa de SE şi până acum. Pentru o structură a ratingurilor vezi aici.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
