CCR: Restrângerea atribuţiilor preşedintelui interimar creează premisele unui blocaj instituţional

Curtea Constituţională a României (CCR) a analizat prevederea potrivit căreia "(2) Atribuţiile prevăzute la articolul 85 alineatul (1), articolele 88-90 şi articolul 103 din Constituţie nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale".

"Completarea propusă operează o restrângere a atribuţiilor Preşedintelui interimar în ceea ce priveşte desemnarea candidatului pentru funcţia de primministru şi implicit pentru formarea Guvernului", se arată în motivarea deciziei din 17 iunie a Curţii, care punctează că restrângerea "creează premisele unui blocaj instituţional în cazul în care primul-ministru s-ar afla în una din situaţiile prevăzute de art.106 din Constituţie, situaţii în care Guvernul este demis, sau în cazul demiterii Guvernului, dacă o moţiune de cenzură a fost votată în condiţiile art.113 din Constituţie, motiv pentru care Curtea nu recomandă adoptarea modificării propuse".

Totodată, Curtea atrage atenţia şi asupra posibilităţii ca premierul să preia conducerea interimară a unui minister, în cazul vacantării postului. "(...) în redactarea propusă, norma este susceptibilă a fi interpretată în sensul că inclusiv primul-ministru poate fi desemnat ca ministru interimar atunci când unul dintre ceilalţi membri ai Guvernului se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106 sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile", iar potrivit Curţii Constituţionale, o astfel de intereptare ar intra în conflict cu dispoziţiile art.107 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora “primul ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiile ce le revin”.

Astfel, Curtea recomandă o circumscriere mai precisă a noţiunii „un alt membru al Guvernului” pe care primul-ministru să-l propună spre desemnare Preşedintelui României, apreciind că această noţiune nu trebuie să îl includă pe primul-ministru,

al cărui rol este acela de a asigura conducerea şi coordonarea activităţii Guvernului, iar nu şi de a îndeplini atribuţiile unui ministru, fie şi interimar, pentru o perioadă determinată de 45 de zile.

În ceea ce priveşte o structură unicamerală a Parlamentului, Curtea subliniază că, în analizarea acestei propuneri, trebuie avută în vedere tradiţia unui legislativ bicameral în România, dar şi avantajele acestuia. "Avantajele pe care structura bicamerală a forului legiuitor le prezintă sunt evidente. Astfel, se evită concentrarea puterii în Parlament, întrucât Camerele acestuia se vor împiedica reciproc să devină suport al unui regim autoritar. Totodată, se asigură dezbateri şi un cadru de analiză succesivă a legilor de către două corpuri diferite ale forului legiuitor, ceea ce oferă o mai mare garanţie a calităţii actului legislativ", se arată în motivare. Mai mult, CCR afirmă, în documentul citat, că bicameralismul minimizează riscul dominaţiei majorităţii, favorizând dialogul între majorităţile din cele două Camere, precum şi între grupurile parlamentare.