Cheltuielile permise pentru campaniile electorale cresc proporţional cu salariul mediu

10.000 de salarii de bază minime brute pe ţară. Atât are dreptul să cheltuiască fiecare candidat la postul de primar general al Bucureştiului. Un candidat la o primărie de comună are dreptul să scoată din buzunar numai 30 de salarii minime brute, ca să fie ales. Consilierii - între 20 şi 50 de salarii, în funcţie de teritoriul în discuţie.

Acestea sunt plafoane maxime, stabilite de lege. Ce înseamnă în bani? În 2005 salariul minim brut era 330 de lei, echivelent al 72 de euro. În 2008, 500 de lei minimul brut, adică aproape 140 de euro. Diferenţa: 51% mai mult în lei, 84% mai mult în euro la salariu. Adică, teoreticC, dacă un candidat ar dori să-şi atingă plafonul maxim de cheltuieli, ar putea avea nevoie de sume cu 51% până la 84% mai mari, în funcţie de monedă.

Altfel spus, sunt mai mulţi bani de cheltuit, legal şi teoretic. Şi, tot pe hîrtie, va fi nevoie de bani în plus, pentru că inflaţia şi creşterea pieţei publicitare au modificat tarifele.

Totul rămîne la nivel teoretic, atâta timp cât candidaţii sunt obligaţi să declare numai la Monitorul Oficial cheltuielile, mult după terminarea campaniei, iar sumele - deşi ar putea fi verificate - nu sînt cunoscute niciodată cu precizie, a arătat istoria recentă a campaniilor electorale.

În fine, ultima abordare teoretică: orice solicitare de mărire de salariu minim brut pe ţară, venită din partea celor nemulţumiţi de aleşii lor, le permite acelor aleşi să cheltuiască mai mulţi bani data viitoare, în alegeri urmate de noi solicitări de creşteri ale salariului minim brut pe ţară.