Cinci ţări care râvnesc la petrolul şi gazul ascunse de Arctica încearcă să cadă la pace

Cele cinci ţări riverane Arcticii vor discuta despre provocările aduse de schimbarea climatică, dar şi despre problemele de delimitare a frontierelor în această regiune care ar ascunde importante resurse energetice.

În condiţiile în care Rusia, Statele Unite, Canada şi Norvegia au revendicări teritoriale în Arctica, Danemarca i-a invitat miercuri pe miniştrii de externe ai acestor ţări în Ilulissat, teritoriu danez din vestul Groenlandei. "Trebuie să ne rezolvăm problemele paşnic, prin acorduri conforme cu legislaţia internaţională", a declarat ministrul danez de externe, Per Stig Moeller, care a avut iniţiativa acestei reuniuni, alături de şeful guvernului local din Groenlanda, Hans Enoksen.

Secretarul de stat american Condoleezza Rice, care trebuie să participe la o conferinţă consacrată Irakului, la Stockholm, l-a lăsat pe John Negroponte, numărul doi în Departamentul de Stat, să conducă delegaţia americană. Canada va fi reprezentată de ministrul resurselor naturale, Gary Lunn, iar Rusia (prin Serghei Lavrov), Norvegia(prin Jonas Gahr Stoere) şi Danemarca de miniştrii lor de externe.

În cursa pentru bogăţiile potenţiale ale Arcticii, care se accelerează odată cu topirea gheţarilor, fenomen ce deschide noi căi navigabile facilitând explorările petroliere, ţările din zonă încearcă să obţină fiecare părţi cât mai mari din acest teritoriu.

Arctica a devenit un motiv de conflict între aceste ţări, iar provocările sunt tot mai multe în ultima vreme, potrivit ministrului danez de externe. Canada şi Danemarca îşi dispută suveranitatea asupra insulei Hans, iar Canada şi Statele Unite nu se înţeleg cu privire la Pasajul Nord-Vest, cale de navigaţie maritimă ce leagă Oceanul Atlantic de cel Pacific.

Vara trecută, exploratori ruşi au pus un steag rus pe fundul oceanului, la mai mult de 4.000 de metri adâncime, în cursul unei expediţii care a simbolizat ambiţiile teritoriale ale Moscovei asupra Arcticii. "Africa de Sud poate pune propriul drapel, dacă doreşte. Acest lucru nu înseamnă nimic", a spus ministrul danez de externe, subliind necesitatea de a "respecta acordurile internaţionale existente". Oficialul danez nu se aşteaptă totuşi să existe o rezolvare a disputelor în cadrul ONU înainte de 2020.

Dreptul internaţional prevede o zonă de suveranitate de 200 de mile marine în jurul coastelor ţările riverane Arcticii. Mai rămâne de disputat un teritoriu de 1,2 milioane de kilometri pătraţi, în subsolul căruia se crede că s-ar afla un sfert din rezervele mondiale de petrol şi gaz încă neexploatate, potrivit institutului american US Geological Survey.

În virtutea Convenţiei ONU cu privire la dreptul maritim, ratificată de ţările riverane Arcticii cu excepţia Statelor Unite, fiecare ţară poate formula revendicări teritoriale în decurs de zece ani de la ratificarea documentului, dacă prezintă dovezi ştiinţifice care să justifice extinderea platoului său continental.

Încălzirea climatică a intensificat necesitatea unei rezolvări internaţionale. Într-adevăr, topirea gheţarilor Arcticii este "mult mai rapidă" decât s-a preconizat şi se apropie de un "punct de la care nu mai există cale de întoarcere", potrivit unui studiu publicat luna trecută de Fondul Mondial pentru Natură (WWF). Calota glaciară a Groenlandei, al cărei volum actual este estimat la 2,9 milioane de metri cubi, şi gheţarii din Oceanul Arctic, evaluaţi la 4,4 milioane de metri cubi în septembrie 2007, au ajuns la cele mai mici niveluri, potrivit WWF.

Securitatea maritimă şi protecţia mediului fragil din Arctica vor figura, de asemenea, între subiectele abordate de cele cinci ţări riverane la reuniunea de miercuri din Groenlanda.

ONU, chemată să decidă în disputa teritorială din Arctica

Rusia şi Norvegia au depus cereri de extindere a zonelor lor economice în Oceanul Arctic la Comisia pentru delimitarea platoului continental, unul dintre cele trei organisme înfiinţate prin Convenţia ONU cu privire la dreptul maritim. Aceste solicitări, dacă vor fi acceptate, vor mări teritoriul maritim al acestor ţări şi le va permite să controleze posibilele resurse care se alfă în aceste zone.

Convenţia ONU cu privire la dreptul maritim, din 10 decembrie 1982, permite ţărilor semnatare care au ieşire la mare să-şi extindă drepturile pentru explorarea resurselor naturale, minerale, energetice, biologice de la 200 de mile (în prezent) la 350 de mile, dacă aduc dovezi, prin studii ştiinţifice, că această extindere constituie "o prelungire naturală a platoului lor continental".

Această dispoziţie stabileşte şi că statul trebuie să-şi prezinte solicitarea "de îndată ce este posibil şi, indiferent de cauză, în termen de până la zece ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei în acel stat".

Potrivit ONU, "platoul continental corespunde extinderii submarine a teritoriului unui stat şi limita lui a fost stabilită la 200 de mile marine începând de la coastele ţării". Comisia pentru delimitarea platoului continental este însărcinată cu facilitarea aplicării dispoziţiilor Convenţiei în ceea ce priveşte stabilirea graniţelor externe ale platoului continental dincolo de această distanţă.

Rusia, care a ratificat Convenţia în 1997, a depus în 2001 o cerere pentru revendicarea extinderii teritoriului său maritim, spunând că dorsala Lomonosov, un lanţ muntos submarin, care se întinde din Groenlanda până în Siberia, este o extensie a platoului continental rus. La rândul lor, Groenlanda şi Canada afirmă că această dorsală constituie prelungirea natuală a platourilor lor continentale.

Sursa: NewsIn