„Cele mai scumpe patru cuvinte din investiții sunt: de data asta e diferit."
— John Templeton, atribuit în „Investing the Templeton Way" (Lauren Templeton & Scott Phillips, 2008)
Un pionier care cumpăra când toți fugeau
Templeton nu era un teoretician de birou. În 1939, când Europa intra în război și Wall Street era paralizat de frică, a împrumutat bani ca să cumpere câte 100 de acțiuni din fiecare companie listată la New York care se tranzacționa sub un dolar. 104 firme, dintre care 34 erau deja în faliment. A câștigat pe aproape toate. Din acea logică, a construit unul dintre cele mai profitabile fonduri ale secolului XX, mutându-se apoi în Bahamas ca să se rupă de zgomotul zilnic al pieței. Fraza despre cele patru cuvinte scumpe a repetat-o toată viața, pentru că văzuse cum se repetă tiparul: la fiecare bulă, cineva găsește o justificare de ce vechile reguli nu se mai aplică.
Justificarea care precede fiecare prăbușire
„De data asta e diferit" a fost spus despre acțiunile de internet în 1999, despre imobiliarele americane în 2007 și despre criptomonede în 2021. De fiecare dată, argumentul suna inteligent. Există mereu o poveste care explică de ce evaluările absurde sunt de fapt raționale. Problema e că matematica nu se schimbă. O companie care nu produce profit rămâne o companie fără profit, indiferent cât de revoluționară pare tehnologia din spate.
La BVB tiparul e mai discret, dar prezent. Am văzut investitori români convinși că o acțiune cu dividend generos nu poate scădea, ignorând faptul că randamentul mare venea tocmai dintr-un preț care se prăbușea. Sau entuziasmul pentru firme din energie când prețurile la gaz erau la maxim, cumpărate exact la vârf pe premisa că „acum e altfel, criza va ține ani". Nu a ținut. Contraexemplul corect e că uneori chiar este diferit. Internetul chiar a schimbat economia. Dar cei care au avut dreptate pe termen lung au fost cei care au plătit prețuri raționale, nu cei care au cumpărat orice cu sufixul „.com".
