Se remarcă orientarea tratării problemei energetice nu ca pe o strategie, ci ca pe un concept, considerat ca punct de referinţă al unui model de dezvoltare postcriză, conform căruia aşa-numita creştere economică durabilă nu mai este o rezultantă exclusivă a aplicării principiului ecologic, ci şi a principiului reevaluării importanţei şi a rolului factorilor de producţie. Plecând de la ideea creării postcriză a unei economii echilibrate, prin readucerea consumului la valorile normale ale cererii, prin readucerea la limite normale a raportului dintre profit şi salarii şi prin readucerea la limite normale a raportului dintre economia materială şi cea financiară, modelul introduce energia în categoria conceptelor dezvoltării, schimbându-i statutul, din factor primar de producţie în factor rezultant al producţiei. De aici şi sintagma de “concept energetic”, în sensul în care un concept reprezintă o idee generală despre o clasă de obiecte sau de fenomene.
Această idee generală, care pare că a început să caracterizeze gândirea economică modernă, nu mai tratează energia doar ca pe un monopol al naturii, ci şi ca pe “un produs” al cercetării şi inovării. Este o schimbare ce are ca prim efect mutarea accentului de pe atributul de cantitate pe cel de calitate şi de diversitate. În practică, această schimbare presupune stimularea şi aplicarea unor politici de reducere substanţială - prin revoluţionarea aparatului productiv - a consumului energetic pe unitate de produs şi de serviciu, de introducere masivă în balanţa energetică a unor noi tipuri de energie neconvenţională şi trecerea, într-o primă fază, la obţinerea forţei prin motoare hibrid şi, într-o fază ulterioară, prin motoare independente total de energia fosilă, de redesenare a schemelor clasice de utilităţi urbane, în direcţia descentralizării şi modernizării modului de producere şi de distribuţie a acestora, de reducere substanţială a consumului de energie fosilă pentru producerea de energie mecanică şi calorică şi creşterea corespunzătoare a consumului acesteia pentru producerea de derivate şi produse chimice, de declanşare a unor ample programe de informare şi de educare a populaţiei, corelate cu măsuri de stimulare fiscală, în scopul conştientizării importanţei trecerii la un comportament raţional de economisire a energiei, prin reevaluarea modului de utilizare a dotării personale cu echipament informatic şi cu electrocasnice.
Conceptul energetic, oricât de elaborat ar fi, nu este în măsură să rezolve, încă de pe acum, problemele energetice ale oricărei ţări, indiferent de gradul ei de dezvoltare, dar este începutul unei orientări de care România nu poate să nu ţină seama. Sistemul global în care ne aflăm ne obligă să ne aliniem, cât mai curând posibil, la tendinţa generală, pentru a nu mări şi mai mult decalajele, ale căror victime suntem.
Progresele pe care le-am obţinut în programul Nabucco sunt extrem de încurajatoare, dar nu şi suficiente pentru a ne considera satisfăcuţi şi liniştiţi. Nabucco ne va asigura atributul cantitativ al conceptului energetic, cel calitativ rămâne să ni-l asigurăm singuri şi cât mai repede cu putinţă.
