Razboiul din Irak nu a fost pe agenda niciunei dezbateri, dar toti democratii au promis sa-i puna capat si sa aduca acasa aproape toti soldatii - in timp ce republicanii s-au concentrat pe probleme mai indepartate, ca puterea Chinei sau programul nuclear iranian. Terorismul islamic a fost prezent in mintea republicanilor, dar niciun democrat nu a parut sa-l considere o amenintare iminenta. In ceea ce priveste politica interna, democratii s-au unit in a deplange influenta corporatiilor si industriilor - in special cele ale petrolului, gazului natural si farmaceutica - asupra politicilor publice si au promis sa lupte impotriva puterii acestora la Washington. Singura organizatie considerata de republicani drept o amenintare la adresa bunastarii publice a fost Asociatia Naturala pentru Educatie, cel mai mare sindicat al profesorilor.
Republicanii au promis sa pastreze sau sa extinda reducerile de taxe din vremea presedintelui George W. Bush. Democratii au spus ca acele reduceri ar trebui eliminate, cel putin pentru cei bogati, iar fondurile sa fie folosite pentru noi programe guvernamentale. In schimb, republicanii au promis sa coordoneze bugetul prin reducerea statelor de plata guvernamentale si diminuarea cheltuielilor interne.
Cand vine vorba despre educatie si sanatate, planurile republicanilor se bazeaza pe magia pietelor - competitie si alegerea consumatorilor - pentru a spori calitatea si a reduce costurile. Democratii ar creste parghiile guvernamentale asupra pretului medicamentelor si ar extinde fondurile pentru educatie de la cresa la facultate. Nu spun nimic in privinta alegerii scolilor. Prin urmare, pe o gama larga de probleme, democratii si republicanii au pozitii diametral opuse, iar alegerile prezidentiale capata o importanta si mai mare.
