Mi-e greu sa cred ca nu s-a stiut inca de la inceput ca va fi practic imposibil ca mai putin de trei mii de consultanti, majoritatea in Bucuresti, sa poata verifica in cateva saptamani declaratiile fiscale la cateva sute de mii de companii. Ar insemna ca un astfel de consultant sa verifice si sa semneze in fiecare zi cateva zeci de declaratii, ceea ce, fizic, nu este posibil.
Cea de-a doua controversa se refera chiar la organizarea profesiei, organizare care mie mi se pare cel putin ciudata. Desi se doreste independenta, Camera Consultantilor Fiscali (CCR) are inca sediul in Ministerul Finantelor, iar presedintele CCR este si presedintele ANAF. In plus, majoritatea conducerii CCR este formata din angajati ai Ministerului Finantelor. Daca tinem cont de faptul ca ANAF si contribuabilii se pot afla in litigiu, apare un clar conflict de interese. In plus, consultantii au obligatia sa prezinte CCR orice informatie pe care aceasta o solicita, deci apare si o problema de confidentialitate fata de partea adversa.
Cea de-a treia controversa se refera la concurenta neloiala intre membri. Conducerea CCR este asigurata, in mod normal de altfel, de catre membrii CCR, membri care au insa acces, la simpla cerere, la lista cu clienti, la contractele semnate - deci si la onorarii, discounturi etc., dar si la solutiile date de alti membri clientilor lor. Pe care apoi le vor vinde la randul lor clientilor personali.
O astfel de abordare poate parea exagerata, dar, din pacate, este posibila. Cred ca este in primul rand interesul CCR, dar si al clientilor lor, ca aceste controverse sa fie eliminate cat mai curand. Bine ca sunt avocat, in profesia noastra lucrurile sunt mult mai clare. Iar avocatilor nu le este permis accesul in CCR, indiferent cat de bine stiu drept fiscal sau procedura fiscala. Dar asta e o alta controversa.
