Costurile studenţiei româneşti

Suma minimă pentru o lună de studenţie, în afara taxelor semestriale, se duce undeva la 600 de lei, iar dacă ai fost înzestrat cu părinţi potenţi financiar şi generoşi poţi savura din plin huzurul studenţiei fără să fii mereu strâmtorat şi fără să simţi că nu te bucuri din plin de tinereţe.

Partea întunecată a studenţiei are de-a face cu mizeria din căminele în care trebuie să umbli cu ţeava de duş în buzunar şi să foloseşti toaletele din facultate pentru a evita boli precum hepatita, cu orele prelungite de studiu combinate cu diverse munci de compromis, de obicei part-time sau cu program de noapte, cu călătoriile regulate cu trenul până în te miri ce colţ de ţară, pentru a te întoarce cu un pachet de mâncare pe care nu eşti sigur că nu ţi-l fură colegii în prima zi, şi cu adaptarea la viaţa aglomerată, competitivă şi adesea stresantă a Capitalei, mai ales dacă ai trăit într-o localitate provincială liniştită.

Partea luminoasă a studenţiei poate însemna o continuă petrecere cu prietenii, singurele perioade în care eşti nevoit să iei o scurtă pauză de la distracţie fiind sesiunile.

Bani pentru studiu. Unii spun că în contextul studenţesc diferenţele de clasă nu se văd şi adesea nici nu contează, pentru că farmecul personal şi sex-appealul sunt mai mult decât suficiente pentru a deveni cel mai popular din campus. „Nu prea simţi diferenţe financiare între studenţi, diferenţele se simt mai mult în cum sunt decât în ce au. Şi aici, sincer, e invers decât te-ai aştepta. Adică ăia săraci sunt muncitori, dar rupţi complet de lume, cam ţărani aşa, şoricari de cămin, ăia mai bogaţi poate sunt mai puţin muncitori, dar sunt mult mai interesaţi de orice, mai up-to-date şi mai interesanţi“, ne spune un profesor de la Facultatea de Arhitectură care preferă să-şi păstreze anonimatul. Citeşte mai departe pe Cotidianul.ro