Coaliția de guvernare se îmbată cu apă rece dacă va crede că a primit un vot de încredere. A obținut o victorie istorică, într‑adevăr, la alegerile parlamentare – circa 60% din locurile în Parlament, iar cu sprijinul UDMR, anunțat deja, poate ajunge la o reprezentare de două treimi –, dar care se datorează votului de neîncredere pe care românii l‑au dat fostei guvernări pentru măsurile de austeritate.
A fost răbufnirea de la capătul răbdărilor pentru că, cu tot sacrificiul austerității, românii sunt în continuare cetățeni de mâna a doua, ai celei mai corupte și sărace țări din Uniunea Europeană (UE). Acest vot este un mesaj cât se poate de clar pentru toți politicienii, asupra căruia USL ar trebui să reflecteze. Este greu de crezut, însă, că Victor Ponta va îngropa securea din războiul de mai bine de șapte luni cu Traian Băsescu. Nici acesta din urmă nu dă semne că ar fi dispus să fluture stegulețul alb. Până la urmă nici nu mai are ce risca. A atins vârful carierei politice, a fost președinte timp de două mandate, deci poate juca cartea politicianului care nu face compromisuri.
În plus, nu îi strică să câștige ceva capital de imagine în eventualitatea rămânerii pe scena politică. Victor Ponta nu va avea liniște până nu va obține și biroul prezidențial, titra săptămâna trecută presa internațională. De altfel, majoritatea comentariilor ziariștilor străini, legate de rezultatul alegerilor parlamentare din 9 decembrie, subliniază pericolul pentru stabilitatea țării, nedepășit încă, al încrâncenatei dispute dintre palate. Iată că Bucureștiul ajunge mai repede decât se așteptau oficialii europeni sub lupa Bruxelles‑ului, după criza politică din vară, când aceștia au pus sub semnul întrebării respectarea principiilor statului de drept în România. Imaginea țării rămâne afectată, iar consecințele se văd în economie, în costurile financiare mai mari.
POLITIC vs ECONOMIC. Guvernul Ponta a sacrificat economia în bătălia politică, timp în care, în lipsa unor măsuri economice ferme și coerente, sărăcia s‑a adâncit. Toată lumea așteaptă acum ca noul Executiv să își prezinte strategiile și prioritățile economice pentru ca, în următorul an, să avem creșterea mult așteptată. Una solidă, de 2–3%. Încă nu se cunosc în detaliu politicile noului guvern. Avem pe hârtie, deocamdată, programul de guvernare din campania electorală (care poate fi consultat pe site‑ul USL) și care nu oferă soluții concrete, și intenția exprimată oficial de guvernul Ponta privind încheierea unui nou acord cu Fondul Monetar Internațional (FMI), Comisia Europeană (CE) și Banca Mondială (BM). De aici se înțelege că viitorul program de guvernare se va derula în parametrii conveniți cu organismele internaționale, ca și până acum.
Trebuie subliniat însă faptul că Guvernul nu și‑a îndeplinit angajamentele din actualul acord cu FMI, care teoretic se încheie în martie 2013. Aspecte esențiale ale acordului, precum privatizarea unor companii de stat cu activitate păguboasă pentru economie sau implementarea managementului privat la societăți pe care le controlează, sunt încă întârziate.
Este de așteptat ca tonul oficialilor FMI la negocierile viitoare cu Executivul să fie mult mai dur, sunt de părere analiștii. „Nici un detaliu privind politicile pentru 2013 nu este cunoscut, în timp ce cadrul general fiscal anunțat pentru următorii patru ani implică câteva riscuri pentru procesul de consolidare fiscală, context în care ne așteptăm ca negocierile cu FMI de anul viitor să fie mult mai dure decât în precedentele runde“, comentează analiștii Raiffeisen Research. Noul guvern are puțin timp pentru pregătirea negocierilor cu reprezentanții organismelor financiare internaționale, în condițiile în care următoarea vizită la București a acestora este programată pentru 15 ianuarie 2013.
UN AN DECISIV. Cel mai probabil, FMI își va impune tactica de constrângere a noului guvern pentru a nu mai tergiversa anumite măsuri convenite și în lipsa cărora datele macroeconomice se pot înrăutăți. Prudența este de înțeles, având în vedere că economia europenă este în recesiune, iar problemele zonei euro sunt departe de a fi rezolvate. „Atâta timp cât zona euro este în dificultate, va fi afectată întreaga planetă“, este de părere James Hughes, șeful departamentului de analiză de piață al Alpari. „În contextul în care SUA amână depășirea pragului fiscal, iar China încă face eforturi să își stabilizeze economia, țările de la periferia Europei (precum România – n.r.) vor întâmpina negreșit dificultăți“, argumentează analistul.
Cu cât noul guvern își va fixa mai repede strategiile și prioritățile, cresc șansele ca economia locală să facă față greutăților din afară. Evoluția economiei locale de anul viitor depinde foarte mult de ceea ce se va întâmpla în Europa, spun la unison economiștii. Dincolo, însă, de situația economiei europene, noul Executiv trebuie să țină cont de faptul că următorii doi ani reprezintă vârfuri de plată a datoriilor externe, care se ridică la circa 13 miliarde de euro, și că deficitul bugetar nu poate să depășească 3% din PIB, prag impus tuturor statelor membre. La acestea se adaugă, desigur, marile probleme, precum evaziunea fiscală în creștere, investiții străine directe și exporturi în scădere sau absorbție deficitară a fondurilor europene, pe care Guvernul trebuie să le rezolve, chiar urgent. Anul viitor va fi crucial pentru România și nu mai trebuie amânate reformele structurale, sublinia, într‑un interviu acordat recent MONEY Magazine, Mark Mobius, șeful Franklin Templeton Emerging Markets. Ce priorități ar trebui să conțină agenda noului guvern?
FĂRĂ MĂSURI POPULISTE. În primul rând, Executivul ar trebui să scape de obiceiul de a cheltui banii în majorarea pensiilor și salariilor, pe considerentul că economia dă semne de creștere. Cu atât mai mult cu cât cheltuielile bugetare vor trebui ținute în frâu, pentru că depășirea limitei de 3% din PIB, valabilă pentru toate țările Uniunii, va atrage după sine penalizări usturătoare. Guvernul trebuie să administreze banii în așa fel încât să aibă pentru investiții, care atrag mai apoi bani la buget. Pentru a avea bani de investiții și nu numai, Executivul trebuie să colecteze mai eficient datoriile către stat.
În următorii doi ani, România va avea vârfuri de plată a datoriei externe, care la acest moment reprezintă în jur de 35% din PIB. Analiștii spun că este posibilă o plafonare a datoriei externe la 40% din PIB doar dacă economia va înregistra o crește solidă de 2–3%, iar deficitul bugetar va fi ținut sub control. În septembrie 2012, datoria publică a crescut la 236,3 miliarde de lei. Datoriile externe mușcă din rezervele Băncii Naționale a României (BNR). La sfârșitul lui noiembrie 2012, rezervele valutare ale BNR se situau la nivelul de 31,16 miliarde de euro, față de 31,77 miliarde de euro, cât erau la finalul lunii anterioare. Scăderea s‑a produs în urma plății ratei din datoria țării către FMI, potrivit unui comunicat al băncii centrale.
ATRAGEREA INVESTIȚIILOR STRĂINE. Economia României este dependentă de capitalurile străine pentru a se dezvolta. Guvernul trebuie să convingă investitorii străini că țara este o oportunitate investițională pe termen lung, prin credibilitate și stabilitate fiscală. Pe scurt, să ofere predictibilitate, fără de care investitorii nu își pot proiecta businessurile pe perioade mari de timp.
Deși în primele nouă luni ale lui 2012 investițiile străine au fost în creștere cu 30% față de aceeași perioadă a anului trecut, de 1,1 miliarde de euro, nivelul este apropiat de cel înregistrat în urmă cu 12 ani. Cea mai mare cifră a investițiilor străine, 9,5 miliarde de euro, s‑a înregistrat în 2008, la un an de la integrarea în UE. De atunci, investițiile directe au scăzut, astfel că în 2011 acestea nu au depășit 1,9 miliarde de euro. În septembrie 2012, investițiile străine au finanțat, în proporție de peste 30%, deficitul de cont curent, de 3,7 miliarde de euro.
STOPAREA EVAZIUNII FISCALE. Se estimează că 1,8 milioane de români lucrează la negru. Este o explicație clară a încasărilor statului de doar 30–33% din PIB. Evaziunea fiscală este estimată, în prezent, la 10–20% din PIB. Pentru toate guvernele, stoparea evaziunii fiscale a constituit marea provocare, dar nici unul dintre acestea nu a reușit să îi pună capăt. Noul guvern trebuie să fie mai agresiv în lupta contra evaziunii fiscale, mai ales că sursele de atragere de bani, la costuri mici, pentru proiecte, i se diminuează.
DEZVOLTAREA INFRASTRUCTURII. Fără autostrăzi este greu de imaginat dezvoltarea economică a unei țări. Infrastructura este cheia succesului, de fapt, în atragerea investitorilor străini. România este o piață cu potențial mare de creștere, dar ratează multe proiecte investiționale străine, pentru că nu asigură mijloace civilizate și rapide de transport al mărfurilor. Investițiile în autostrăzi sunt mari, iar statul care nu dispune de bani are la îndemână o modalitate win‑win de a dezvolta infrastructura – parteneriatul public‑privat.
„Cred că ar fi cea mai bună soluție pentru dezvoltarea rețelei de autostrăzi în România, sub formă de concesiune“, susține președintele Camerei de Comerț Franceze din România și, totodată, managerul Apa Nova, Bruno Roche. El dă exemplu chiar țara natală, Franța, unde s‑au construit 6.000 de kilometri de autostrăzi în concesiune. Pe lângă crearea de locuri de muncă, construirea de autostrăzi are și avantajul că este o investiție care atrage alte investiții. „Dacă se creează o structură rutieră demnă de această țară, se vor atrage mai mulți investitori potențiali, pentru că au posibilitatea să se dezvolte și să își transporte mărfurile în exteriorul României mult mai repede“, adaugă Bruno Roche.
STIMULAREA PIEȚEI DE CAPITAL. Mulți specialiști cred că aceasta ar trebui să fie o măsură strategică a noului guvern, prin listarea unor companii puternice pe care le controlează. Profesorul de economie Daniel Dăianu este de părere că statul nu trebuie neapărat să aibă ca țintă dezvoltarea pieței de capital, dar o poate folosi ca mijloc de vânzare de pachete de acțiuni.
Oricum avantajele sunt indiscutabile, iar managerul Fondului Proprietatea, Greg Konieckzny, le sintetizează: se asigură în acest fel guvernanța corporativă la societățile controlate de stat, un consiliu de administrație independent și un management profesionist. Nu în ultimul rând, prin listare va crește valoarea companiei și, implicit, valoarea deținerii statului. Managerul polonez se declară consternat și acum de faptul că, pe piața de capital românească, fondurile de pensii dețin doar 10% din acțiunile tranzacționate. În Polonia, statul a avut o strategie clară de dezvoltare a pieței de capital, prin listarea companiilor la care era acționar majoritar, pentru ca fondurile de pensii private înființate să aibă unde și în ce să investească.
În România, nici un guvern nu a reușit să aducă pe bursă mai mult de o companie, în rest au curs multe promisiuni. În ceea ce privește guvernul Ponta, au fost amânate cel puțin două listări, programate pentru acest an, Transgaz și Hidroelectrica. Cea din urmă nu s‑a mai calificat pentru listare, după ce statul a cerut insolvența.
LOCURI DE MUNCĂ. Făcând investiții, statul nu doar atrage bani la buget, ci creează și locuri de muncă. Adică rezolvă problema acută a deficitului la pensii. În ultimii patru ani s‑a tot prezentat un plan guvernamental de creare de locuri de muncă, în condițiile în care numărul pensionarilor este mai mare decât cel al angajaților. Planul nu a avut însă rezultatul scontat, iar statul nu reușit să‑i reintegreze pe piața muncii nici măcar pe cei 500.000 oameni care și‑au pierdut locul de muncă din cauza crizei. Între timp, deficitul la pensii a ajuns la un miliard de euro. România are în prezent 4,2 milioane de salariați care susțin 5,3 milioane de pensionari.
O soluție pentru prevenirea colapsului sistemului de pensii a fost formulată de Ionuț Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, în cadrul unui seminar, și presupune implementarea unor politici demografice de stimulare a creșterii natalității.
REGÂNDIREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI. Foarte mulți bani publici se pierd prin finanțarea unor specializări care nu își mai găsesc corespondent pe piața muncii. Este motivul pentru care statul ar trebui să adapteze sistemul de învățământ la cerințele pieței. În plus, calitatea educației a scăzut foarte mult în ultimii ani, iar developarea situației este tragică, jumătate din absolvenții de liceu nu au promovat bacalaureatul. Majoritatea devin automat șomeri, contribuind la creșterea ratei șomajului.
Atragerea și menținerea în sistem a profesorilor devotați meseriei ar trebui, de asemenea, să fie o prioritate pentru noul Executiv. Modificările dese ale Legii învățământului au bulversat întregul sistem, inclusiv pe elevi, și nu au rezolvat problema programei școlare greoaie, departe de realitatea pieței muncii. În societățile dezvoltate, resursa umană este extrem de importantă în procesul dezvoltării ca țară. Se preîntâmpină, astfel, o eventuală criză de specialiști.
STIMULAREA EXPORTURILOR. Economiștii susțin la unison necesitatea creșterii contribuției exporturilor în PIB, prin diversificarea piețelor de desfacere. Statul poate stimula exporturile prin dezvoltarea de programe de promovare a acestora și prin sporirea rolului EximBank, prin alocarea de fonduri suplimentare pentru dezvoltarea instrumentelor pe care le are în portofoliu banca, dar și pentru dezvoltarea altora noi. Guvernul ar trebui să își focalizeze atenția pe extinderea exporturilor românești pe piețe de interes, din afara UE.
În prezent, 70% din exporturi iau destinația Uniunii, în condițiile în care economia zonei euro este în recesiune, ceea ce va duce la frânarea exporturilor anul viitor. România ar trebui să crească ponderea exporturilor în țările arabe, în state ale fostei Uniuni Sovietice sau America de Sud, susțin specialiștii. În primele nouă luni ale lui 2012 s‑a înregistrat o scădere a exporturilor, de 0,5%. „Pe la începutul anului 2011, vedeam că exporturile către zonele non‑UE, precum China, Brazilia, creșteau, la un moment dat, de la an la an, și cu 75%, față de o creștere de numai 25–30% către țările UE. Din păcate, tendința asta nu s‑a păstrat tot anul, dar a fost o tendință foarte bună și cred că acolo trebuie insistat: comerțul României cu restul regiunilor“, declară economistul Radu Limpede, în opinia căruia comerțul în alte regiuni nu a fost suficient încurajat de stat, până acum.
REFORMA SĂNĂTĂȚII. Noua lege a sănătății, care ar fi trebuit să fie dezbătută deja în Parlament, trebuie să rezolve problemele acute ale sistemului sanitar: calitatea slabă a serviciilor medicale și subfinanțarea sistemului. Noua lege, modificată de mai multe ori, cooptează în sistem companiile de asigurări private. Astfel, contribuabilul va putea decide unde va plăti, la stat sau la privat. Lucrurile sunt însă departe de fi rezolvate, în sensul că proiectul de lege conține încă multe prevederi cu care asigurătorii privați nu sunt de acord. Aceștia spun că vor contribui la reforma sistemului de sănătate doar dacă vor considera că există avantaje.
„Nu dorim ca această reformă a sănătății să devină un mod de transferare a pierderilor înregistrate acum, la nivelul bugetului de sănătate al țării, la asigurătorii privați. Nu vrem să fie o privatizare a pierderilor sistemului, ci un mod de colaborare în care toată lumea să fie mulțumită“, afirmă CEO‑ul Axa România, Violeta Ciurel. Noua lege a sănătății este un punct negociat în acordul cu FMI.
FONDURILE COMUNITARE. Toată lumea știe că absorbția fondurilor europene este deficitară. În ultima perioadă s‑au făcut o serie de declarații în acest sens, în pregătirea exercițiului financiar european 2014–2020, inclusiv de către premierul Ponta. Acesta anunța, recent, că Guvernul intenționează să externalizeze operațiunile de evaluare și de derulare a proiectelor finanțate din fonduri europene, astfel încât aceste atribuții să nu mai revină doar autorităților guvernamentale de management, ca în prezent. Premierul spunea că au existat deja discuții cu reprezentanții Băncii Mondiale.
Specialiștii spun că viitorul guvern ar trebui să aibă în vedere în primul rând asigurarea sistemului legislativ de implementare, în condițiile în care legea achiziției a tot fost modificată. Pe de altă parte, aceștia cred că statul lasă o putere de decizie prea mare în regiuni. Cele 12 regiuni își fac programele regionale. Este mai simplu să existe două programe mari, unul pentru București‑Ilfov și unul pentru restul regiunilor. Oricum, la începutul lui 2013, România trebuie să prezinte un document de poziție. Pentru programarea pe 2014–2020, lucrurile trebuie urgentate, iar deciziile politice trebuie luate rapid, susțin specialiștii. Anul viitor ar trebui să se înregistreze o absorbție de circa 40% a fondurilor. Mai exact, pentru 2014–2020 ar trebui să primim fonduri comunitare de peste 1.000 de miliarde de euro.
SPRIJINIREA AGRICULTURII. Una dintre problemele majore în agricultura românească o reprezintă lipsa sistemelor de irigații. Hectare întregi de culturi au fost compromise, an de an, din cauza secetei. Potrivit evaluării Ministerului Agriculturii, în vara acestui an au fost afectate peste 3,7 milioane de hectare de teren, adică aproximativ 40% din suprafața arabilă.
Viitorul guvern trebuie, așadar, să găsească soluții pentru dezvoltarea acestui sistem, dar și pentru dezvoltarea infrastructurii rurale. În vară, guvernul Ponta anunța un parteneriat cu băncile, pentru un fond de creditare din alocațiile de dezvoltare rurală, astfel încât să fie accelerate fondurile UE și evitată dezangajarea a peste un miliard de euro, la sfârșitul programului de dezvoltare rurală, finanțat de UE.
La fel de important este ca viitorul guvern să ia măsuri care să descurajeze vânzarea produselor agricole la negru de către fermieri, prin acordarea de stimulente la plata TVA. Fără o strategie guvernamentală coerentă, agricultura, care poate constitui motor de creștere economică, se ruinează, ușor, dar sigur.
Cu siguranță toate cele de mai sus nu sunt necunoscute pentru Guvern. Înșiruirea lor constituie doar un argument pentru susținerea ideii că orice întârziere de acum înainte, din orgolii politice sau alte considerente, afectează grav economia, așadar dreptul fiecărui român de a trăi decent.
