Bugetul este atat de important si atat de omniprezent in viata fiecaruia dintre noi, incat este imposibil sa nu il percepem personalizat de propria noastra traire. Daca insa am incerca sa ne ridicam la nivelul perceperii macroeconomice, atunci ne-am da seama ca bugetul poate fi asimilat unei opere de arta a carei creatie necesita stiinta, talent, pasiune si responsabilitate.
Bugetul nu se elaboreaza, el se creeaza. Creatia bugetara nu are nimic in comun cu miile de calcule pe care expertii le fac pentru a evalua sursele de finantare sau cheltuielile bugetare, asa cum nu are nimic in comun nici cu interminabilele negocieri pentru repartizarea surselor pe ministere sau alti ordonatori de credite. Calculele, variantele de repartizare, artificiile de evaluare, negocierile si rectificarile sunt doar tehnici mai mult sau mai putin evoluate de la stadiul de artizanat la cel de mestesug calificat.
Creatia bugetara este cu totul altceva. Creatia bugetara se face fara creion, fara hartie si fara calculator. Ea este o idee care devine o conceptie, apoi o strategie si, in final, o convingere. De aceea, creatia bugetara nu este accesibila oricui. Numai cei care au calitatea si capacitatea nu numai de a sti ce vor, dar si de a avea vointa de a pune in practica ceea ce vor pot crea bugetul. Iata de ce nu cred ca bugetul poate fi o opera colectiva a Guvernului impreuna cu sindicatele, cu patronatele si chiar cu reprezentanti ai societatii civile, asa dupa cum nu cred ca poate fi un rezultat al negocierilor dintre ministrul de Finante si diversi alti membri ai cabinetului.
Creatia bugetara nu poate fi decat un act de gandire si vointa al Guvernului, conceput pentru centrul unic si omogen de conducere a economiei. Nici nu ar putea sa fie altfel daca admitem ca intr-o economie de piata, mai ales in conditii de criza, bugetul este unicul, dar si cel mai puternic instrument de politica economica pe care il are statul. Numai prin politica bugetara poate fi orientata economia spre directiile preconizate de programul de guvernare, numai prin aceasta Guvernul poate preconiza si urma un traseu al iesirii din criza. A trecut mai mult de un trimestru de executie bugetara, am facut o rectificare, am contractat un imprumut extern si tot nu am reusit sa punem economia pe roate. Cred ca este timpul sa ne gandim si la o adevarata creatie a bugetului, fara de care nu vom iesi din zona penibila a supravietuirii de la o rectificare la alta. Pentru inceput, ar trebui sa existe o idee, iar aceasta ar trebui sa exprime credinta intr-o optiune gandita economic si acceptata politic.
