Cristian Socol: Cum a eşuat experimentul ajustării fiscale din România

Pachetul de ajustare nu cuprinde reforme pro creştere economică sustenabilă; Programul de ajustare este inechitabil; Programul de ajustare nu cuprinde în mod clar componenta de finanţare, mai bine zis nevoia de finanţare a lui; Măsurile din programul de ajustare nu au o secvenţialitate optimă; Echipa care implementează programul nu are credibilitate; Comunicarea programului este jalnică şi că Mixul dintre politica fiscală şi cea monetară nu funcţionează. Mai spuneam că în primăvară vor produce efecte aceste disfuncţionalităţi.

Vorbeam despre lentoarea de invidiat în adoptarea reformelor structurale în sănătate, educaţie, infrastructură, agricultură etc. De ideea că nu stimulăm de niciun fel sectoare cu valoare adăugată, clusterele de competitivitate pe care le avem, etc Că problema n-ar fi în mod fundamental la principii, la construcţie ci la implementare, la aplicarea în practică. Dar şi la o lipsă de viziune.

Se pare că am avut dreptate. Curăţenia de excesele existente în sectorul bugetar (necesară de altfel) nu a fost însoţită de măsuri structurale, de reformă a economiei. În fapt am ajuns temporar la un echilibru pe cifre mici în domeniul bugetar, reducând deficitul. Spun temporar pentru că am căzut într-un alt dezechilibru. Vom avea un cost din ce în ce mai ridicat cu serviciul datoriei publice şi dobânzile aferente. Gândiţi-vă că în 2012 noi ne propunem 3% deficit bugetar efectiv pe metodologie ESA 95 (adică incluzând şi arieratele, printre altele), în condiţiile în care vom avea numai cheltuieli cu dobânzile estimate la 2,4% din PIB. Deci, va trebui să avem un deficit bugetar primar de 0,6% din PIB. Aproape imposibil.

Citeste mai mult pe Standard.ro