Acest criteriu ar trebui luat in considerare de fiecare data cand avem de-a face cu un act guvernamental, politic sau administrativ. Inexistenta unui astfel de criteriu in functie de natura operatiunii respective este ceea ce face ca lucrurile sa mearga prost sau sa nu produca rezultatele asteptate. Trecand din abstract in concret, sa incercam sa vedem despre ce este vorba atunci cand trebuie sa alegem sau sa ierarhizam ceva anume in functie de ceea ce urmarim sa obtinem.
In ultima perioada, tendintele in achizitiile publice sunt concentrate pe anumite criterii care sa poata determina cele mai bune surse sau cei mai buni furnizori. Lipsa de incredere, de cele mai multe ori justificata, in deciziile unui grup de oameni constituiti in comisii a facut ca alti oameni sa creeze criterii pe baza carora aceste comisii sa califice pentru contractari, de o maniera foarte transparenta, furnizorii.
Cei care ar trebui sa construiasca cele mai bune criterii de selectie nu se gandesc niciodata la cel mai bun rezultat final - program pe termen lung -, ci doar la ceea ce are impactul cel mai bun pentru ei in piata in acel moment - speculatie. Diferenta dintre cele doua componente o reprezinta criteriul de excelenta. Pretul a fost si continua sa fie criteriul de selectie preferat, pentru ca are cel mai mare si sigur impact pozitiv in piata. Cel mai mic pret castiga - cine are ceva de spus? - nimeni nu poate contraargumenta. In derularea contractului insa, pretul sufera modificari majore, perfect justificabile, datorate majorarilor costurilor cu energia, forta de munca si altele.
Rezultatul final este cu totul altul, atat ca valoare totala, cat si ca termen de predare, dar nu mai are importanta pentru cel care initial a decis. Exemplificand, luam un caz concret, cel al Greciei, care, dupa aderarea la Comunitatea Europeana, a fost pusa in situatia de a consuma fonduri pentru restructurare. Comunitatea Europeana a impus existenta criteriului de excelenta in toate programele de asistenta financiara.
