„Mi-au oblojit încrederea în oameni. Am intrat pe poarta spitalului Academic Ponderas ca o arătare între maimuţă şi om. Adică nu mergeam chiar în patru labe, ci cocoşat pe o cârjă, cam la 60 de grade. Aproape complet epuizat fizic şi psihic de durere.
Am ieşit pe poarta aceluiaşi spital după 72 de ore, din nou homo erectus. Asta, mulţumită doctorilor: Mihai Cristescu, Adrian Săftoiu, Alina Constantin, Daniela Godoroja, unei doctoriţe micuţe, drăguţă şi cu ochelari care mi-a stat la căpătâi când îmi era greu şi pe care nu ştiu cum o cheamă, precum şi întreg personalului ce m-a îngrijit cu omenie, în condiţii de eficienţă şi igienă prezente în întreg aşezământul.
