Cum îşi sărbătoresc alte ţări Ziua Naţională

Pentru români deci, ziua naţională înseamnă Unitate. Pentru francezi, ziua căderii Bastiliei, 14 iulie, înseamnă libertate, egalitate, fraternitate. Pentru americani, 4 iulie este data naşterii oficiale a naţiunii lor.

Americanii îşi sărbătoresc ziua naţională pe 4 iulie. La această dată, în anul de graţie 1776, Congresul Continental de la Philadelphia proclama independenţa celor 13 colonii britanice din Lumea Nouă. Declaraţia a constituit actul de nastere al noii naţiuni care a devenit, în timp, un simbol al libertăţii pentru întreaga lume: libertatea cuvântului, a religiei şi respectul pentru drepturile fundamentale ale fiecărei persoane. Documentul a fost conceput de Thomas Jefferson, al treilea preşedinte al Americii, cu unele modificări aduse de John Adams şi Benjamin Franklin. Ziua Independenţei a fost sărbătorită pentru prima dată oficial în statul Massachussetts, în 1781, iar de-atunci, familiile de americani marchează acest eveniment în toate colţurile lumii. Tradiţiile legate de 4 iulie s-au păstrat în tot acest timp: ziua naţională este celebrată cu focuri de artificii, muzică, parade şi picnicuri.

Pe 14 iulie 1789 populaţia Parisului a luat cu asalt vechea fortareaţă a Bastiliei, devenită închisoare regală şi considerată un simbol al absolutismului. În august, Adunarea Naţională Franceză adoptă Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului. Este documentul care declară în primul articol că “Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi.” În baza declaraţiei a luat fiinţă prima republică franceză, în septembrie 1792. Abia un secol mai târziu, la 1880, 14 iulie devine ziua naţională a Franţei, sărbătorită, de-obicei, cu o paradă impresionantă şi focuri de artificii.

Pe 3 octombrie 1990, germanii sărbătoreau pentru prima dată ziua naţională, uniţi. Prin tratatul de unificare "Doi plus patru", cum a rămas în istorie, teritoriul fostei Republici Democrate Germane era oficial inclus în Republica Federală Germania.

Procesul de reunificare a Germaniei a început cu un an înainte, după căderea Zidului Berlinului. În seara de 9 noiembrie 1989, Consiliul de miniştri est-german anunţase că orice cetăţean al RDG putea trece frontiera în Berlinul occidental prin simpla prezentare a cărţii de identitate. În numai câteva ore, punctele de trecere erau luate cu asalt, ca mai apoi Zidul Berlinului, simbol al Războiului Rece, să fie distrus.

Reunificarea Germaniei a devenit oficială pe 3 octombrie 1990 când RFG, RDG şi cele patru puteri care ocupaseră Germania: SUA, Marea Britanie, Franţa şi URSS au încheiat aşa-numitul tratat "Doi plus patru". Un an mai târziu, parlamentul german s-a pronunţat cu 337 voturi pentru mutarea capitalei de la Bonn la Berlin. Reunificarea a costat Berlinul peste o mie cinci sute de miliarde de euro. Astăzi germanii sărbătoresc Ziua Naţională cu petreceri în aer liber, cu mâncăruri tradiţionale şi mii de litri de bere în locul paradelor militare.

Să mai spunem că Rusia are o foarte tânără zi naţională, pe 12 iunie: Ziua Naţională a Federaţiei Ruse este celebrată în fiecare an, începând din 1994. Pe 12 iunie, în anul 1990 a fost adoptată Declaraţia de Suveranitate Naţionala. Tot pe 12 iunie, dar în 1991, Boris Elţin a fost ales primul preşedinte al Rusiei, în cadrul unui srutin naţional liber.