Curtea Constituţională: SIF-urile nu sunt simple societăţi comerciale pe acţiuni

Curtea Constituţională a decis la mijlocul lunii iulie în privinţa respingerii acestei excepţii, dar decizia, cu motivarea aferentă, a fost publicată în Monitorul Oficial de-abia la finele săptămânii trecute.

Excepţia a fost ridicată de o firmă din Galaţi prezumată că acţionează concertat cu investitorul Cătălin Chelu, iar în motivarea ei s-a susţinut că existenţa pragului de 1% care limitează în prezent deţinerile în cadrul SIF-urilor încalcă mai multe drepturi apărate de Constituţie, cum este cazul dreptului de proprietate sau cel de asociere.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că pragul maxim de deţinere a fost introdus de către legiuitor din raţiuni ce ţin de interesul public acordat acţiunilor emise de societăţile de investiţii financiare.

Aceste societăţi “au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acţiuni nominative şi le distribuie cetăţenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietăţii Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de acţiuni”, se mai arată în decizia Curţii Constituţionale.

În acelaşi timp, judecătorii au mai arătat că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispoziţiilor din Constituţie, atât conţinutul, cât şi limitele acestuia sunt stabilite prin lege. În aceste condiţii, legiuitorul poate institui anumite limite pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane, astfel încât exercitarea dreptului de proprietate să nu vină în coliziune cu interesele legitime ale altor subiecte de drept.

Încălcarea legii trebuie sancţionată

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au atacat şi prevederea legislativă care impune acţionarilor ce depăşesc limita de 1% să vândă în termen de trei luni acţiunile care depăşesc acest prag. Judecătorii Curţii Constituţionale au considerat că şi această critică este neîntemeiată, deoarece obligaţia de a vinde acţiunile reprezintă o sancţiune a nerespectării unei dispoziţii legale şi nu o nesocotire a dreptului de proprietate privată. În ceea ce priveşte posibila încălcare a dreptului acţionarilor SIF la libertatea economică, Curtea a precizat că potrivit normei constituţionale, este garantată exercitarea "în condiţiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar obligaţia de a vinde acţiunile care depăşesc pragul de 1% nu face decât să sancţioneze nerespectarea unor astfel de cerinţe legale.

"Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, statul având obligaţia să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competenţa să stabilească sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora”, s-a arătat în decizia Curţii. În cazul altor două dispoziţii din Constituţie, referitoare la dreptul de asociere, respectiv, la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, judecătorii Curţii au constatat că acestea nu au legătura cu cauza de faţă. Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate cu majoritate de voturi.