BCE in cateva randuri a aruncat un colac de salvare bancilor prin linii de finantare lungi si ultra-ieftine. EFSF si acum ESM (Mecanismul European pentru Stabilitate) au fost vazute ca instrumente pentru atenuarea costului finantarii datoriilor suverane ale tarilor aflate la mare anaghie. Odata cu Uniunea Bancara (UB), ESM ar avea posibilitatea de a capitaliza direct banci aflate in pericol de insolventa.
Cele patru dispozitive ale UB ar fi: mecanismul unic de supraveghere si reglementare (de catre BCE), mecanismul de rezolutiune (pentru bancile care au probleme), ESM si o schema de garantare colectiva a depozitelor. Aceste dispozitive implica scheme de finantare, adica aranjamente fiscale! Deci, o uniune bancara nu poate functiona fara aranjamente fiscale, care inseamna resurse comune pentru interventie si impartirea poverii (burden-sharing). Taxa pentru tranzactii financiare este evocata ca sursa de alimentare a unui eventual buget al zonei euro (pentru unii taxa pe tranzactii ar fi si srusa pentru bugetul UE).
Presedintele consiliului European, van Rompuy, a subliniat un alt aspect cheie: nevoia de "capacitate fiscala". Prin aceasta uniunea monetara/uniune bancara ar trebui sa ajute, la nevoie, tarile sa raspunda la socuri asimetrice. Este aici o recunoastere ca zona euro nu este o arie monetara optima, ca exista discrepante structurale majore intre economii si ca fara mecanisme adecvate de atenuare a socurilor tensiunile si decalajele dintre tari nu se vor diminua. Uniuneaa Bancara ar fi o cale ocolita de adancire a integrarii economice, a celei fiscale –pentru a se evita o abordare frontala a problemei fiscale din motive de ordin politic.
Ideal ar fi ca dispozitivele mentionate mai sus, ale Uniunii Bancare, sa apara simultan. Dar aceasta este practic imposibil. Si chiar daca ar apare concomitent o problema ce ar subzista priveste coordonarea economica, functionarea unor instrumente la nivelul zonei euro care sa scoata economiile din recesiune. Altminetri, bilanturile bancilor nu se vor ameliora –chiar daca riscul de insolventa va fi mult diminuat. Si intre tarile din zona euro, din UE, diferentele sunt mari in privinta pontentialului economic, al productiei de tradables, de competitivitate.
Cele mai multe dintre tarile intrate in UE incepand cu 2004 nu fac parte din zona euro. Ele au pietele bancare dominate copios de grupuri bancare straine, in general depind covarsitor de pietele zonei euro. Cu cateva exceptii ele sunt puternic euroizate si au grad inferior de productivitate si competitivitate, au institutii fragile. Interesul pentru Uniunea Bancara este firesc, intrucat odata formata ea va afecta activitatea sistemelor bancare din tarile din afara zonei euro in mod direct si indirect. O atitudine fata de UB ar putea fi de genul "free-riding": daca se rezolva problemele bancilor din zona euro este foarte bine deoarece ele controleaza mult din sistemul bancar local si, automat acesta, ar fi fi mai solid. Dar lucrurile sunt mult mai complicate daca le judecam prin prisma relatiilor intre autoritatile nationale in functie de statut de tara gazda sau tara mama pentru banci, de relatia de putere economica, de gradul de euroizare, etc.
Optimizari ale grupurilor bancare in materie de lichiditati si capital pot induce miscari de resurse destabilizatoare pentru tarile nou intrate in UE. 'Initiativa de la Viena" a avut menirea sa stavileasca un astfel de fenomen dupa declansarea crizei financiare in iarna lui 2008/2009. A nu fi la masa deciziei este un handicap major, fiindca nu poti miza orbeste pe clarviziunea, solidaritatea partenerilor din UE. Garantarea colectiva a depozitelor, cand va fi, ridica si ea o mare problema. Daca ar fi instituita numai pentru tarile din zona euro ar putea provoca iesiri de lichiditati din economiile din afara zonei, daca acestea din urma sunt percepute ca fiind mai putin solide si sunt euroizate intens. Pentru a preveni o astfel de situatie ar trebui ca schema de garantare sa fie extinsa (ceea ce este cu mare semn de intrebare), sau macar sa existe aranjamente de linii de finantare intre bancile centrale ale tarilor din afara zonei euro si BCE. Ce faci daca banci care nu sunt subsidiare ale unor grupuri din zona euro au dificultati? Ai gandi ca bugetul national trebuie sa intervina. Dar este posibil si un aranjament cu ESM in anumite conditii? Acestea din urma ar putea implica o participare la alimentarea ESM cu resurse.
O tara din afara zonei euro ar putea participa in mod insitutionalizat la activitati ale Uniunii Bancare, poate face parte din mecanismul unic de supraveghere, intr-o forma sau alta. O tara ar putea fi, de facto si de jure, in Uniunea Bancara, chiar daca nu face parte din zona euro si isi mentine o politica monetara cat de cat autonoma. Dar a fi inclusa in UB, fie si partial, cere unei tari sa aiba politici economice potrivite pentru o astfel de structura si, in plus, sa participe cu resurse la finantarea dispozitivelor de interventie in Uniunea Bancara. Si cand ne gandim ca Romania nu a fost capabila sa absoarba decat 10% din resursele UE ce i-au fost puse la dispozitie intelegem ca mizele sunt enorme. Pe de o parte, Romania are de platit contributia la bugetul UE. Pe de alta parte, participarea directa la functionarea UB ar reclama, este de presupus, alte resurse nationale (poate la bugetul zonei euro...). Aranjamentele fiscale ale unei uniuni bancare nu echivaleaza cu o integrare fiscala deplina, care sa conduca la uniformizarea legislatiei fiscale in tarile membre, la taxe si impozite similare (in SUA de pilda exista impozite la nivel federal si taxe si impozite la nivel de stat, ultimele fiind diferite). Dar o trezorerie comuna ar fi necesara, ca si emisiuni de obligatiuni comune (eurobonduri) si taxe comune (cum ar fi taxa pe tranzactii financiare).
Romania are nevoie de un salt spectaculos de performanta in absorbtia resurselor europene, in utilizarea resurselor publice in general, in cresterea veniturilor fscale (care sunt intre cele mai scazute din UE), in dezvoltarea productiei de tradables, in functionarea de ansamblu a economiei,pentru a beneficia in mod direct (ma refer la participare) de aparitia Uniunii Bancare. De un asemenea salt spectaculos de performanta depinde adoptarea monedei euro. Cat de posibil este acest salt intr-un orizont apropiat este mult de discutat. Oricum, are sens participarea directa (daca este posibil) la mecanismul unic de supraveghere.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
