Robert Zoellick este alesul lui Bush pentru sefia Bancii Mondiale, urmand o traditie veche de mai bine de 60 de ani. Actualul presedinte demisionar al Bancii Mondiale, Paul Wolfowitz, a reusit ca in numai doi ani de mandat sa faca uitate reformele facute in zece ani de predecesorul sau, James Wolfensohn.
Propunerea lui Robert Zoellick pentru conducerea Bancii Mondiale nu schimba traditia stabilita prin Acordul de la Bretton Woods din 1944, potrivit caruia SUA numeste sefia Bancii Mondiale, iar Europa - pe cea a Fondului Monetar International. Se pare, deci, ca Statele Unite si Europa n-au invatat nimic din lectia de management defectuos al lui Paul Wolfowitz. Cu atat mai mult, in acest caz, era nevoie de o schimbare!
Statele Unite, in virtutea celei mai mari contibutii la bugetul Bancii Mondiale, si-a exercitat inca o data dreptul de a propune presedintele organizatiei, desi era evident ca ultima data cand a facut acest lucru s-a dovedit o alegere total neinspirata. S‑a pierdut, poate, o ilustra ocazie de a mai schimba ceva in prea prafuitele organizatii financiare internationale, care continua sa-si desfasoare activitatea dupa o ordine globala veche de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Inutil au incercat pe cai mai mult sau mai putin oficiale actorii importanti ai economiei mondiale la zi sa opreasca aceasta traditie, cu radacini colonialiste, de patronaj euro-atlantic, a organizatiilor financiare internationale!
Casa Alba a preferat, cu o indiferenta caracteristica, sa-si continue „dansul cu lupii” economiei mondiale, numiti la propunerea sa. Cel putin, predecesorul lui Paul Wolf-owitz, James Wolf-ensohn (trad. eng. wolf=lup), in cei zece ani de mandat s-a remaract prin demararea unor reforme importante la nivelul Bancii Mondiale, printre care chiar si o istorica tentativa de lupta impotriva coruptiei din sanul organizatiei. In schimb, actualul presedinte demisionar al Bancii Mondiale, Paul Wolfowitz, unul dintre curajosii sustinatori ai campaniei americane din Irak, isi incheie rusinos cei doi ani de mandat, cedand lamentabil in fata pretentiilor salariale ridicate ale consoartei sale, din cadrul aceleiasi institutii.
Astfel, alesul lui Bush pentru sefia Bancii Mondiale, Robert Zoellick (al carui nume ne pastreaza in acelasi registru al numelor cu conotatie zoologica) isi incepe mandatul in conditii deloc favorabile pentru credibilitatea organizatiei financiare internationale, patronate de Statele Unite. Principala sa misiune: recastigarea prestigiului pierdut de ultimul lup al economiei mondiale! Simplu de zis, greu de facut.
