Criza din zona Euro este, de fapt, criza statelor supraîndatorate. Ceea ce înseamnă că, indiferent de mijloacele imediate de intervenţie, pe termen lung scopul principal trebuie să fie reducerea deficitului şi, în final, a datoriilor. Strategiile decise până în prezent s-au limitat la stingerea incendiilor. Ele nu pot funcţiona însă la nesfîrşit.
Fără milă, pieţele financiare pun pe tapet slăbiciunile statelor. Se impune, aşadar, o mai bună coordonare şi chiar reglementare a pieţelor. Dar ele nu se pot transforma în instrument de disciplinare.
Prin urmare, toate încercările în această direcţie nu fac decât să agraveze situaţia. Şi, nu mai puţin adevărat, este faptul că primele încercări de salvare a băncilor din 2008, precum şi programele ant-criză, nu au făcut decât să sporească nivelul datoriilor publice.
Şi totuşi, chiar şi fără această primă etapă a crizei, problema datoriilor ar fi explodat câţiva ani mai târziu.
Cosmetică pentru adevărata faţă a crizei
Tentativele de a de cosmetiza adevărata faţă a crizei continuă: Grecia primeşte o nouă tranşă din pachetul de prim-ajutor, deşi date relevante indică nerespectarea promisiunilor de către Atena, iar opinia publică a primit asigurări că, în astfel de situaţii, banii comunitari nu vor mai ajunge în conturile elene. Citeste mai mult pe Deutsche Welle
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
Newsletter zilnic money.ro
BET, curs valutar, știrea zilei — în 2 minute, înainte de 7:00.
