de Pavel Lucescu

Nu știu care-i soluția, știu doar că așa nu mai merge. De ani de zile sistemul dă rateu după rateu, producând drame pe bandă rulantă și nimeni nu se sinchisește cu adevărat de nimic. Vorbeam recent cu un amic, medic tânăr cu vreo zece ani de experiență în sistemul de stat și la întrebarea mea, care e după părerea ta cea mai mare problemă a sistemului de sănătate, mi-a răspuns fără să stea pe gânduri: haosul. M-a suprins. Percepția mea și a majorității e alta, iar dintre problemele din sănătate, corupția ar fi cu siguranță pe primul loc.

Ce mi-a spus amicul mai departe, aș sintetiza cam așa: marea problemă la noi nu e corupția, asta e doar una dintre consecințe, ci faptul că nimeni nu-și asumă nicio responsabilitate, pentru că sistemul e de așa natură construit încât nimeni nu se simte obligat s-o facă.

Mi-am amintit de vorbele amicului când am citit prima dată despre cazul femeii însărcinate din Botoșani, care a murit în chinuri lăsată de izbleiște de toți cei din maternitate. Practic, acolo nimeni nu s-a simțit obligat să facă ceva, pentru că sistemul le-a permis.

Eroarea pe care o facem de regulă noi cei de pe margine când se-ntâmplă drame din astea, e că ne repezim imediat cu degetul acuzator, cerând capul unei anumite persoane: medic, asistent, șef de secție, director de spital. Rareori și a unui ministru. E cumva de înțeles până la un punct. Cineva nu și-a făcut treaba și lumea cere să fie pedepsit.

Problema e că asta facem de ani și ani de zile și, deși punctual sistemul ia măsuri, gen demisie/demitere a nu știu cui, promisiuni ferme de sus că ”se vor lua măsuri drastice pentru ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple”, ceva controale prin spitale pentru câteva zile cât să se spună că, iată, ne ținem de cuvânt și, în maxim două-trei săptămâni, gata, nu se mai aude nimic, lumea uită și totul revine la anormal. Până la următoarea tragedie, când scenariul se repetă.

Și asta nu e doar pe sănătate, luați orice alt domeniu și veți vedea același lucru. Fix la fel. Când scandalul ia prea mare amploare și emoția publică e la cote maxime, se mai întâmplă și câte o demisie de ministru, cum a fost recent cu Firea. Dar astea sunt excepții.

În paralel cu scandalul declanșat de drama de la Botoșani se derulează cel cu beizadeaua ucigașă care a spulberat cu decapotabila doi tineri undeva pe litoral, pe la 2 Mai. Aflăm între timpă că cei de la poliție practic l-au făcut scăpat, permițându-i să-și facă în continuare de cap pe șosele, iar atenția și furia noastră sunt concentrate din nou pe niște persoane.

Fie că vorbim de șeful poliției din Constanța, de capii Poliției Române sau chiar de ministrul de Interne, vorbim din nou doar de niște eventuale măsuri punctuale, de niște capete-care-trebuie-să-cadă. Și va cădea măcar unul până la urmă, poate nu chiar cel de la vărf, și ne vom calma. Și o vom lua de la capăt la următoarea tragedie, ca și cum ar fi fost prima.

Dar se poate chiar și mai rău de atât. Cum ar fi ca sistemul, cu ajutorul neprecupețit al unei bune părți din presă, să deturneze atenția și furia publicului către o temă secundară. Cum e cazul cu beizadeaua, în care sistemul încearcă să ne impună o altă țintă, după părerea mea una falsă. E vorba despre consumul de droguri, o temă la care majoritatea e extrem de sensibilă. Și asta știu cei care controlează comunicarea oficială. Nu știu dacă le va reuși schema, dar presiunea venită pe canalele mainstream dar și din zona influencerilor se simte tot mai tare.

Oricum, mă aștept și aș paria că așa se va întâmpla, ca în perioada următoare Poliția și DIICOT-ul, adică țintele principale vizate acum în scandal, să anunțe niște ”capturi uriașe ” de ”droguri de mare risc”, adică niște iarbă, dacă nu găsesc rapid niște clienți mai vechi care se ocupă de droguri ceva mai serioase pe care să-i prindă, culmea, chiar acum și pe care o să ni-i arate pe la televiziuni cu tot circul aferent. Ah, și va reîncepe o campanie cretină gen ”spune nu drogurilor” de care vor râde și copii de școală primară, vor mai ieși niște influenceri plătiți gras să toarne niște platitudini și cam atât.

Când, de fapt, dacă vorbim de consumul de droguri, singura soluție verificată e legalizarea celor ușoare, cel puțin a consumului, a canabisului în primul rând (vezi Germania zilele astea, Portugalia, majoritatea statelor US și altele de mai mulți ani), prevenția și politici de realibilitare și nu represiune pentru cei dependenți. Pe când la noi, pe ideea că ne batem cu consumatorii și mărim pedepsele și cam atât, nimic din ce a făcut statul până în prezent nu a funcționat. Dimpotrivă, lucrurile s-au înrăutățit. Dar, respectând cu sfințenie definiția clasică a prostiei, care spune că nu poți obține un rezultat diferit făcând mereu același lucru, continuă și statul să facă la fel.

Așadar, nu învățăm nimic din trecut. Încă nu ne-am prins, deși evidențele deja urlă la noi, că nu e o problemă de persoane, ci de sistem. Pentru că, precum spune amicul medic, sistemul e construit să favorizeze fuga de răspundere, adică haosul, ca o ceața densă în spatele căreia înflorește mereu corupția și impunitatea.

Despre asta ar trebui să discutăm în primul rând, iar dacă nimeni nu-și asumă o decizie tranșantă care să ducă la reforma din temelii a sistemului, o vor face oamenii în stradă. Și o vor face cu mijloace mai puțin ortodoxe, asta e aproape sigur.