Daca ne uitam la ce aduce nou tratatul de la Lisabona, vedem pasi importanti catre o Uniune supranationala. Consiliul European va avea un presedinte permanent. Atributiile sale sunt minimale acum, dar as paria ca, in cativa ani, un alt tratat ii va extinde puterile. Deocamdata, valoarea simbolica a crearii acestui post este imensa. Va exista o persoana care va fi numita de presa, pe scurt, “Presedintele UE”, care va vorbi in numele continentului. Daca primul presedinte va fi si un politician de mare anvergura, ca Tony Blair, atunci postul va capata repede substanta peste ceea ce defineste tratatul.
Nu ar fi prima oara, si Comisia Europeana a avut in trecut presedinti care au dat substanta postului prin propria personalitate (nu e cazul actualului presedinte, Barroso). Și aceasta este doar una dintre multele schimbari din documentul agreat la Lisabona. O caramida de hartie greu de citit, pentru ca nu e un text cu subiect si predicat, ci doar o serie de articole care schimba articole din tratatul anterior. Constitutia avortata era tot o caramida de hartie, dar ceva mai coerenta, pentru ca inlocuia de-a dreptul toate tratatele de pana atunci, intr-un singur text. Dar, dincolo de aceasta diferenta formala, tratatul de la Lisabona face acele schimbari necesare pentru o UE mai eficienta. Și tocmai aici este cheia povestii: semnand pentru o Uniune mai eficienta, liderii nationali au semnat si pentru o UE mai federala.
Cum spuneam, vom avea un presedinte permanent al Consiliului; din 2014, Comisia va fi mai mica si se va renunta la principiul “un stat - un comisar”; sistemul de vot se schimba, apare functia unitara de reprezentant pentru politica externa (unind cele doua posturi de pana acum, va fi practic un ministru de Externe al UE, desi britanicii au reusit sa impiedice adoptarea acestei titulaturi).
Spre ce se indreapta Uniunea Europeana? Stat supranational sau constructie pur interguvernamentala? Nu e limpede, asa cum nu a fost niciodata limpede de cand au fost puse bazele acestei structuri. Uneori pare ca merge cu viteza, alteori pare ca sta pe loc o perioada. Progresele sunt mici, dar, analizate atent, directia e aceeasi. Una peste alta, Tratatul de la Lisabona accentueaza caracterul supranational al UE.
