Camera Deputaților a adoptat un proiect de lege care majorează de la 5.000 la 50.000 de lei plafonul zilnic pentru anumite încasări și plăți în numerar. Inițiativa parlamentarilor AUR vine într-un moment în care Uniunea Europeană se pregătește să introducă un plafon comun de 10.000 de euro pentru tranzacțiile comerciale cash, începând din iulie 2027. Comparația cu celelalte state membre arată că România nu este singura țară care permite plăți în numerar de valoare ridicată, dar propunerea de majorare ridică întrebări privind combaterea evaziunii fiscale, spălării banilor și trasabilitatea tranzacțiilor.
Diferențele dintre legislațiile naționale sunt considerabile. Franța și Spania au limite de numai 1.000 de euro pentru anumite tranzacții comerciale, în timp ce Germania, Austria și Irlanda nu au instituit un plafon general. Italia permite plăți cash de până la 5.000 de euro, iar în alte state pragurile sunt cuprinse între 3.000 și 15.000 de euro.
România: plafonul ar urma să crească de zece ori
Proiectul adoptat de Camera Deputaților la 18 noiembrie 2026 prevede majorarea de la 5.000 la 50.000 de lei a plafonului zilnic pentru anumite operațiuni de încasări și plăți în numerar reglementate de Legea nr. 70/2015.
Inițiativa urmărește relaxarea restricțiilor privind utilizarea numerarului în relațiile comerciale. Odată aplicată, măsura ar permite efectuarea unor tranzacții cash mult mai mari decât în prezent.
Propunerea a primit însă critici din partea mai multor instituții. Banca Națională a României a apreciat că argumentele care susțin modificarea sunt vagi și insuficient fundamentate, motiv pentru care nu a avizat favorabil proiectul. Consiliul Economic și Social a avertizat că o majorare atât de abruptă ar putea crea un spațiu mai larg pentru tranzacții greu de monitorizat.
Din opoziție, reprezentanți ai Comisiei pentru buget și finanțe din Senat au atras atenția asupra riscurilor de evaziune fiscală și spălare a banilor.
Trebuie precizat că adoptarea de către Camera Deputaților nu înseamnă automat intrarea în vigoare. Proiectul trebuie să parcurgă etapele constituționale necesare promulgării și publicării în Monitorul Oficial.
Franța și Spania, printre cele mai restrictive state
În Uniunea Europeană nu există încă un plafon unic pentru plățile în numerar. Statele membre au păstrat libertatea de a-și stabili propriile limite, în funcție de politicile fiscale și de măsurile de combatere a criminalității financiare.
Franța și Spania se numără printre țările cu cele mai stricte reguli. În ambele state, plățile în numerar pentru tranzacțiile în care este implicată o companie sau o persoană care desfășoară activități economice sunt limitate, în general, la 1.000 de euro.
Grecia aplică un prag de 1.500 de euro pentru bunuri și servicii, iar Portugalia și Belgia permit tranzacții cash de până la 3.000 de euro, cu anumite excepții.
Italia a majorat limita la 5.000 de euro, în timp ce Slovacia și Slovenia aplică, de asemenea, un plafon de 5.000 de euro. Cipru are un prag de 10.000 de euro, iar Croația și Polonia permit, în anumite condiții, tranzacții în numerar de până la 15.000 de euro.
Aceste diferențe arată că nu există o abordare uniformă în privința utilizării numerarului. Unele guverne consideră că limitarea plăților cash este un instrument important pentru reducerea economiei subterane, în timp ce altele acordă o libertate mai mare tranzacțiilor în numerar.
Germania, Austria și Irlanda nu au un plafon general
La polul opus se află Germania, Austria și Irlanda, state care nu au instituit un plafon general pentru plățile în numerar.
Absența unei limite nu înseamnă însă lipsa controalelor. În Germania, de exemplu, pentru tranzacțiile în numerar de cel puțin 10.000 de euro, comercianții trebuie să identifice cumpărătorul și să documenteze operațiunea. Există, așadar, obligații de verificare care urmăresc să reducă riscurile de spălare a banilor.
Suedia și Finlanda se regăsesc, de asemenea, printre statele fără un plafon general pentru plățile cash, deși utilizarea numerarului este influențată puternic de preferința populației pentru plățile electronice.
Exemplele Germaniei și Austriei sunt relevante pentru dezbaterea din România: lipsa unui plafon general nu înseamnă automat lipsa supravegherii financiare. Diferența este dată de mecanismele de identificare, raportare și control aplicate tranzacțiilor.
Comparație: plafoanele de numerar din statele UE
Situația diferă semnificativ între țările europene. Tabelul de mai jos prezintă câteva dintre principalele praguri naționale aplicate tranzacțiilor comerciale în numerar.
Stat | Plafon general pentru plățile cash |
|---|
Franța | 1.000 euro |
Spania | 1.000 euro |
Grecia | 1.500 euro |
Portugalia | 3.000 euro |
Belgia | 3.000 euro |
Italia | 5.000 euro |
Slovacia | 5.000 euro |
Slovenia | 5.000 euro |
Cipru | 10.000 euro |
Croația | 15.000 euro |
Polonia | aproximativ 15.000 euro |
Cehia | aproximativ 11.180 euro |
Germania | Fără plafon general |
Austria | Fără plafon general |
Irlanda | Fără plafon general |
Suedia | Fără plafon general |
Finlanda | Fără plafon general |
Plafoanele nu sunt întotdeauna comparabile în mod direct. Unele se aplică exclusiv tranzacțiilor comerciale, altele au excepții în funcție de tipul operațiunii, statutul cumpărătorului sau natura activității economice.
Din iulie 2027, Uniunea Europeană introduce limita de 10.000 de euro
Diferențele dintre legislațiile naționale vor fi reduse prin noul pachet european de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.
Regulamentul UE 2024/1624 prevede introducerea, de la 10 iulie 2027, a unui plafon de 10.000 de euro pentru plățile în numerar efectuate în cadrul tranzacțiilor comerciale. Regula se va aplica persoanelor și companiilor care vând bunuri sau furnizează servicii în scop profesional.
Limita va viza atât o singură tranzacție, cât și mai multe operațiuni care par legate între ele. Astfel, împărțirea artificială a unei plăți în mai multe tranșe nu va permite evitarea plafonului european.
Regulamentul lasă însă statelor membre posibilitatea de a păstra sau introduce limite naționale mai mici. Prin urmare, țări precum Franța și Spania vor putea menține pragurile restrictive deja existente.
Există și excepții. Plafonul european nu se aplică tranzacțiilor dintre persoane fizice care nu acționează în scop profesional și nici anumitor operațiuni realizate la instituții de credit sau furnizori de servicii de plată, pentru care se aplică reguli distincte.
Cum se raportează România la viitoarea limită europeană?
Plafonul de 50.000 de lei propus în România echivalează cu aproximativ 10.000 de euro, în funcție de cursul valutar. Din acest punct de vedere, valoarea se apropie de limita maximă care va fi permisă la nivel european începând din vara anului 2027.
Totuși, cele două reglementări nu trebuie confundate. Proiectul românesc modifică anumite plafoane zilnice prevăzute de Legea nr. 70/2015, în timp ce regulamentul european stabilește o limită pentru plățile comerciale în numerar, inclusiv pentru operațiunile legate între ele.
Compatibilitatea legislației românești cu noile reguli europene va trebui analizată în funcție de forma finală a proiectului și de domeniul concret de aplicare al fiecărei prevederi.
Numerarul, între libertatea de plată și riscul economiei subterane
Dezbaterea privind plafonarea plăților în numerar are două componente. Pe de o parte, numerarul oferă libertate de plată, este accesibil persoanelor care nu utilizează servicii bancare și reprezintă o alternativă la tranzacțiile electronice. Pe de altă parte, operațiunile cash de valoare mare sunt mai dificil de urmărit și pot fi utilizate pentru ascunderea unor venituri, evaziune fiscală sau spălarea banilor.
Experiența europeană arată că nu există o singură soluție. Franța și Spania mizează pe plafoane restrictive, Germania și Austria permit tranzacții mari, dar impun obligații de verificare, iar alte state au ales praguri intermediare.
În cazul României, întrebarea nu este doar dacă plafonul de 5.000 de lei trebuie majorat, ci dacă instituțiile de control au capacitatea de a monitoriza eficient tranzacțiile de valoare mai mare. O relaxare a restricțiilor poate oferi mai multă flexibilitate companiilor și consumatorilor, dar fără mecanisme adecvate de identificare și verificare poate crește și riscul operațiunilor financiare netransparente.
Direcția europeană este clară: numerarul nu va fi eliminat, dar utilizarea lui în tranzacțiile comerciale de valoare mare va fi supusă unor limite și controale mai stricte. În acest context, România trebuie să decidă nu doar cât numerar permite în economie, ci și cum se asigură că tranzacțiile respective rămân transparente și verificabile.