De fiecare dată când apare un scandal în care este implicată și România, pe drept sau pe nedrept, se vorbește despre co­rup­­ție. Nici scandalul din ultima lună nu a făcut ex­cep­ție. Reluând firul întâm­plări­lor, revolta europeană a început după ce britanicii, vrând să‑și potolească foamea, au descoperit în propriile galantare că lasagna etichetată ca fiind fabricată din carne de vită și vândută sub marca Findus (care comercializează produse congelate și semipreparate) conținea de fapt carne de cal. Întâmplarea a fost considerată imediat o ofensă adusă britanicilor, care susțineau că ei nu obișnuiesc să consume carne de cabalină. Lasagna cu pricina provenea de fapt de la subcontractantul francez Comigel (specializat în fabricarea de preparate congelate), care cumpăra carne românească de la Maison Spanghero, o altă companie franceză. A fost suficient pentru britanici să se pro­nunțe numele României în acest scandal – în contextul în care românii oricum nu sunt văzuți într‑o lumină favorabilă în Marea Britanie – pentru ca spiritele să se încingă aproape instantaneu. La scurt timp după ce România a fost acuzată în mod direct și fără probe de către Spanghero cum că ar fi principala vinovată în acest scandal, un alt anunț vine și lovește industria românească a cărnii drept în moalele capului: carnea de cal era infestată cu fenilbutazonă, un analgezic puter­nic pentru cabaline, dar periculos pen­tru sănătatea umană. „E foarte greu să fugi de situația în care ești acuzat orice‑ai face“, declara analistul politic Emil Hurezeanu pentru Money TV. Mai ales dacă te afli în „galantarul țăr­ilor cu probleme“, adăuga el.
Reacție firească.

 

„Mi se pare normal ca un stat membru care nu are o vină să nu fie acuzat doar pe vorbe sau speculații privind un anumit subiect doar pentru că are un anumit nume acest stat membru sau altul“, a afirmat comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, Dacian Cioloș, într‑o conferință de presă. Amintind de situația asemănătoare din urmă cu doi ani, când România și Bulgaria au fost acuzate pe nedrept de alte state membre ale Uniunii că vând castraveți infectați cu E.coli, Cioloș a subliniat și de această dată că apreciază faptul că România a preluat imediat cazul și a făcut verificările pe baza elementelor pe care le avea în acel moment, prezentând ulterior public și direct statelor UE respective rezultatul verificărilor. „Știu că domnul ministru Daniel Constantin a avut inclusiv discuții telefonice cu câțiva colegi din statele membre“, a adăugat comisarul european.
Cele două abatoare românești (din Boto­șani și Brașov) incriminate în presa străină de producătorul francez Spanghero au fost verificate imediat de către autorități, care au demonstrat ulterior că „nu există nici un fel de încălcare a regulilor europene comisă de firme din România sau de pe teritoriul României“, după cum se menționează în comunicatul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). S‑a demonstrat că unitățile erau autorizate sanitar‑veterinar pentru sacrificarea și tranșarea bovinelor, porcinelor, ovinelor și cabalinelor. „Este evident că undeva pe traseu s‑a produs o ruptură sau mai bine zis «o fraudă» pe un lanț în care au intervenit mai mulți jucători, iar marfa s‑a plimbat prin mai multe țări“, concluziona la vremea respectivă Dacian Cioloș. Așadar, suspiciunile că România ar fi fost țara din care a plecat carnea etichetată greșit în spațiul comunitar au fost eliminate.

 

Există mafie în industrie.
Dincolo de ce se întâmplă peste graniță, să ne uităm puțin la piața locală. În momentul în care numele companiei botoșănene Doly Com, unul din cele două abatoare românești nominalizate de presa străină ca fiind o sursă a scandalului, a apărut în publicația britanică „The Sun“, printre zecile de comentarii postate de cititori în doar câteva ore a existat unul care a readus în atenție una dintre problemele noastre cu adevărat importante: „România este una dintre țările cele mai corupte din lume“.

 

A fost doar o afirmație răutăcioasă a cititorului britanic sau există și un sâmbure de adevăr? „Problema e că piața asta de vită nu prea e controlată deloc. Aici, corupția e la niște cote alarmante. Se taie mult în gospodărie și se vinde pe piață. Dar foarte mult“, declară un proprietar de abator cu o cifră de afaceri de aproximativ 1,5 milioane de euro, care a dorit însă să‑și păstreze anonimatul. Autoritățile cunosc situația, „chiar și cei de la centru știu (din București – n.r.), dar e considerată cumva o formă de protecție socială“, se destăinuie în continuare proprietarul. Ce înseamnă asta? Fenomenul tăierilor necontrolate e lăsat să funcționeze în continuare, să se dezvolte, pentru că, practic, dacă ar fi stopat, prețul cărnii de vită ar crește foarte mult, în condițiile în care seceta de anul trecut și criza economică l‑au crescut oricum. Potrivit Băncii Mondiale, prețul internațional al cărnii de vită a ajuns în ultimii cinci ani la 4,3 dolari kilogramul, de la 2,6 dolari. Cei mai afectați sunt, evident, procesatorii care lucrează legal, cu acte în regulă, care vor să aibă concurență, dar să fie loială. Consumul de carne de vită e foarte mic în România – 6 kg pe an, potrivit asociațiilor din domeniu, de patru ori mai mic decât media anuală europeană, de 24 kg. Românii preferă carnea de porc (pentru că este mai ieftină), consumul în acest caz ajungând la 30 kg pe an, față de media anuală europeană de 40–45 kg. „Industria nu mai folosește acum carne de vită, din cauză că e mai ieftină cea de porc. Bine, mai sunt și procesatori care spun că folosesc carne de vită în salamurile pe care le produc, dar acel salam nici măcar nu mai atinge carnea de vită. Au arome și folosesc... porc“, mărturisește sub anonimat același proprietar de abator. Și mai e o problemă care se practică frecvent în România: schimbarea de destinație a transportului. „Au făcut‑o și bulgarii cu noi. O zăpăcesc așa.“

 

Cum este cu exportul? Producători mari de carne de vită nu prea există în România, iar cei mici cumpără vitele de la țărani, care le cresc „ca pe vremuri“, cu grăunțe și fân. Neexistând o legătură directă între micii proprietari de abatoare și consumatorii externi, apar intermediarii (traderii). Uneori, lanțul este compus din doi‑trei intermediari și „fiecare vrea felia lui“, situație în care există riscul ca micii abatoriști să renunțe la export pentru că nu mai este rentabil. Țările arabe care cumpără carne de vită de la noi au găsit soluția: le exportă în viu. „Cumpără vite în viu, le încarcă pe vapor, la Constanța, și le taie tot pe vapor. Lumea știe acest lucru, dar nu mai contează. Au ieșit din țară, gata“, încheie proprietarul.

 

Existența pe piața românească a unei mafii de acest gen – validată de producători chiar și sub anonimat – nu face decât să vulnerabilizeze România în fața atacurilor externe. Dacă autoritățile române se fac că nu văd, străinii știu asta și nu ratează nici o ocazie să ne acuze pentru orice nereguli, transformându‑ne – așa cum spunea premierul Victor Ponta – în „vinovații de serviciu ai Europei“.

 

În ograda vecinilor.
Că sunt nereguli sau nu pe piața românească de carne rămâne să o demonstreze autoritățile. Până atunci, să aruncăm un ochi și peste drum, în ograda vecinilor britanici, unde – ce să vezi? jurnaliștii au încercat să facă propria lor anchetă, în paralel cu cea a statului, și au descoperit că tocmai la ei caii erau sacrificați și vânduți drept carne de vită. Într‑o zi și‑o noapte s‑a închis un abator din West Yorkshire și o fabrică din Țara Galilor. „Este absolut șocant că am descoperit așa ceva în Marea Britanie“, declara Owen Paterson, secretarul Mediului, pentru „The Guardian“. „Este complet inacceptabil. Am convenit asupra unui regim de controale mai dur“, adăuga și premierul britanic David Cameron. Iar suspiciunile s‑ar putea extinde acum și la carnea de miel, după ce medicul britanic Mark Woolfe a adăugat: „Dacă aș fi distribuitor, m‑aș uita cu atenție și la produsele din miel“.

 

Și atunci, de ce se pleacă de la premisa că există diferențe între statele membre ale Uniunii Europene? De ce există reflexul ca România să fie arătată mereu cu degetul de către „corecții“ Uniunii? Culmea ironiei, acuzațiile aduse românilor în cursul acestui scandal au loc tocmai în „Anul cetățeanului european“, care amintește faptul că toți cetățenii statelor membre au aceleași drepturi și nu trebuie să existe discriminări.

 

Atitudinea Asociației Române a Cărnii, organi­zația profesională a sectorului de procesare, este foarte fermă: industria cărnii din România este la fel de curată ca orice industrie europeană. Vorbim de o industrie cu peste 300 de unități aprobate pentru comerțul intracomunitar (abatoare și fabrici de procesare), care se află sub controlul permanent al autorității naționale competente și care sunt inspectate periodic de Oficiul Alimentar și Veterinar (FVO) de pe lângă Comisia Europeană.

 

Cum rămâne cu noi?
În momentul de față, imaginea României este deja afectată, iar industria va avea și ea de suferit. „Criza a fost foarte gravă“, declara Victor Ponta după încheierea reuniunii de la Bruxelles, moment în care țara noastră fusese absolvită de posibilitatea implicării în vreo fraudă. „Dacă ar fi rămas România vinovatul de serviciu pentru tot acest scandal uriaș, această criză uriașă, cred că ar fi fost mai rău decât seceta de anul trecut. În toată Europa s‑ar fi spus «dom’le, în România se fraudează, se falsifică proveniența sau originea produselor alimentare». Din fericire, am luat lucrurile în serios de la început“, a continuat el.

 

Dar cine răspunde pentru deficitul de imagine creat României? Răspunsul premierului a fost următorul: „Mass‑media îi va sancționa pe adevărații vino­vați, dar cel mai important este să îi sanc­ționeze autoritățile europene“.
Până la închiderea ediției, nici o autoritate străină nu a prezentat oficial scuze României pentru acuzațiile nefondate care i s‑au adus. Ceea ce nu înseamnă însă că oficialii de la București nu trebuie să ia măsuri urgent, mai ales că impactul economic este mare.

 

Franța disculpă România


Guvernul francez susține că firma Spanghero ar fi vândut carne de cal, pe care a etichetat‑o ca fiind de vită, iar furnizorul român a acționat cu bună‑credință.

1. ANCHETĂ. Compania franceză Spanghero se află la originea etichetării false a cărnii de cal, potrivit anchetei realizate de guvernul de la Paris, după cum relatează AFP. Autori­tățile din Franța scot România din presupusa culpă, explicând că furnizorul român a acționat cu bună‑credință.


2. VINOVAȚII. Spanghero ar fi cumpărat 42 de tone de carne de cal, la începutul lui ianuarie 2013, de la o companie cipriotă, după cum scrie „Le Pari­sien“. Cotidianul îndreaptă suspiciunile către conațio­nalii de la Spanghero și către interme­diarul cipriot Draap Trading, care a realizat exportul cărnii de cal din România, sub formă de carcasă. Ziarul a publicat facsimilul unei facturi din 4 ianuarie, cu antetul companiei din Cipru, adresată Spanghero, cu detaliile unei comenzi de carne tocată de cal.


3. RECIDIVĂ. Presa europeană a relatat că directorul Draap Trading, olandezul Jan Fasen, a fost condamnat la un an de închisoare, în ianuarie 2012, dintre care trei luni cu suspendare, pentru că a vândut carne de cal provenită din America de Sud drept vită germană.


4. PE MÂNA JUSTIȚIEI. Inspectorii sanitar‑veterinari din Franța vor efectua percheziții în depozitele Spanghero, firma franceză riscând să își piardă definitiv autorizația de func­țio­nare, după cum a declarat chiar ministrul Agriculturii, Stéphane Le Foll. „Spanghero este vinovată de înșelătorie economică și va exista o acțiune în justiție“, afirmă și oficialii francezi de la Protecția Consumatorului.

 

Spanghero aruncă pisica, degeaba...


Compania franceză Spanghero dă vina pe furnizorul român, reprezentantul Findus din Franța arată cu degetul către Spanghero, iar ancheta autorităților arată limpede că furnizorii români sunt nevinovați.

Imediat după ce s‑a depistat că lasagna vândută în supermarketurile din Marea Britanie conține carne de cal, și nu de vită, francezii de la Spanghero s‑au grăbit să acuze producătorii români de fraudă, în încercarea disperată de a‑și proteja imaginea în fața avalanșei de acuze dinspre presa britanică, ce începuse deja să investigheze cazul. Mai mult, conducerea Spanghero, deși nu deținea dovezi că producătorul român de la care s‑a aprovizionat este în neregulă, s‑a grăbit să declare că va da în judecată furnizorul din România.


În tot acest trimp, directorul de operațiuni al filialei grupului suedez Findus din Franța, Christophe Guillon, arată cu degetul acuzator către francezii de la Spanghero, și nu către România. Menționăm că lasagna fals etichetată s‑a vândut inclusiv în magazinele Findus. Christophe Guillon a argumentat pentru agenția France Press că Spanghero este, în realitate, suspectul, deoarece pe carnea de cal folosită la fabricarea lasagna există ștampilă veterinară franceză, care certifică materia primă ca fiind carne de vită. De aici se presupune, susține Guillon, că Spanghero a transformat această carne, altfel nu aveau dreptul să aplice ștampila. Reprezentanții grupului Findus sunt hotărâți să dea în judecată firma Spanghero.


România, la rândul ei, a reacționat prompt, inclusiv la nivelul patronatului. Reprezentantul Federației Patronale Române din Industria Alimentară (Romalimenta), Sorin Minea, are aceeași părere ca și Christophe Guillon. El spune că firma franceză care a furnizat carnea pentru lasagna știa clar că nu este vită, pentru că această carne diferă foarte tare de cea de cal, pornind de la culoare, mult mai închisă, și până la textură. Minea consideră că cei doi producători de carne implicați în scandal ar trebui despăgubiți pentru gravele prejudicii de imagine create, cu impact puternic asupra businessului, iar guvernul de la București ar trebui să reacționeze prompt și să tragă la răspundere toate firmele care,  prin modul cum au acționat, au denigrat țara. Premierul Victor Ponta a avut, ce‑i drept, o atitudine rapidă și a declarat public că firmele responsabile de scandalul cărnii de cal trebuie să plătească.
Ancheta autorităților de la București arată, clar, că nu s‑au găsit nereguli la cei doi producători care au exportat carne de cal către offshore‑ul cipriot Draap Trading, respectiv abatoarele CarmOlimp, din Brașov, și Doly Com, din Botoșani. Mai exact, după verificarea celor doi furnizori români, concluzia oficială este aceea că nu există nici un indiciu care să arate că de aici carnea ar fi plecat la export greșit etichetată. Potrivit ministrului Agriculturii, Daniel Constantin, CarmOlimp iese din calcul pentru că în 2012 a exportat doar carne de cal, nu și de vită, și nu a etichetat greșit. CarmOlimp din Brașov este controlată de familia secretarului de stat din Ministerul Agriculturii, Valentin Olimpiu Șoneriu, fost director general în 2012, perioadă în care s‑au derulat contractele cu Draap Trading. Potrivit jurnaliștilor de investigații de la RISE Project, persoana care a reprezentat firma cipriotă în relația cu cele două abatoare românești este belgianul Jan Fasen, directorul biroului din Anvers al Draap Trading Limited.
La Doly Com, tot ce s‑a exportat anul trecut a ieșit, de asemenea, în regulă, potrivit oficialilor de la Agricultură. Patronul abatorului Doly Com din Botoșani, Iulian Căzăcuț, confirmă relația comercială cu firma cipriotă și spune că i‑a livrat, cu acte în regulă, verificabile, carne neprocesată de cal și de vită. El este de părere că ancheta autorităților străine ar trebui să fie direcționată spre Olanda și Franța. Ziariștii de la „Daily Mail“ au făcut propria anchetă la abatorul din Botoșani, în urma căreia au concluzionat și ei că aici carnea de cal este tranșată și etichetată corect. Și Sky News a prezentat documente ce exonerează de vină cele două abatoare românești. O factură a CarmOlimp arată că pachetele de carne de cal care au plecat pentru prelucrare spre Luxemburg au fost etichetate corect: „Carne Cal Integral“.


Potrivit reprezentantului Romalimenta, Sorin Minea, în România există trei aba­toare  autorizate să proceseze carne de cabaline, care este exportată în statele Uniunii Europene, cu preponderență în Franța și Italia. Marea Britanie și Spania exclud categoric acest tip de carne din meniurile naționale.

 

Bruxelles‑ul înăsprește regulile jocului


Miniștrii Agriculturii din țările UE s‑au reunit de urgență și cer reglementarea etichetării produselor din carne, inclusiv teste ADN.


>> Miniștrii europeni ai Agriculturii s‑au reunit la Bruxelles pentru a stabili măsurile ce trebuie luate la nivelul UE în cazul scandalului cărnii de cal. Mulți dintre aceștia au pledat pentru etichetarea la origine a cărnii utilizate în produsele semipreparate.


>> Ministrul Agriculturii din Irlanda, Simon Coveney, țară care deține președinția Consiliului, susține că se cunosc toate informațiile despre proveniența cărnii și despre procesare, problema fiind doar apariția etichetării frauduloase. Coveney cere o etichetare mai precisă a produselor din carne.


>> Comisia Europeană (CE) cere statelor membre UE să efectueze teste ADN pe produsele din carne de vită, pentru a afla dacă problema etichetelor false se limitează doar la anumite țări.


>> Ministrul britanic al Alimentației, Owen Paterson, cere UE să acționeze rapid la acest scandal al cărnii de cal și s‑a declarat favorabil efectuării de teste ADN pentru verificarea cărnii din semipreparate.


>> CE va cofinanța în proporție de 50% aceste analize, fiecare costă aproximativ 400 de euro, potrivit comisarului european pentru sănătate și protecția consumatorilor, Tonio Borg.

 

Mafia transfrontalieră a cărnii


Scandalul cărnii de cal din lasagna comercializată în Marea Britanie, în loc de carne de vită, scoate la suprafață fraude și afaceri subterane internaționale.


1. TRASEUL. Carnea de cal din România a fost vândută firmei cipriote Draap Trading, care a comercializat‑o apoi în Fran­ța firmei Spanghero, parte a holdingului Poujol/Lur Berri. Draap Trading a livrat marfa printr‑un depozit frigorific din Olanda. Spanghero aprovizionează cu carne firma Comigel din Luxemburg, cea care a scos pe piață produsele de carmangerie vândute în magazinele Tesco și Findus din Marea Britanie.


2. CONFUZIE. Potrivit autorităților franceze, carnea ar fi tranzitat de la traderul cipriot la un comerciant olandez, înainte de a ajunge la un furnizor francez, Spanghero, și de a se îndrepta către Comigel. Ministerul Agriculturii susține că Draap Trading este o firmă olandeză, în timp ce patronul unuia din cele două abatoare românești care au avut contracte cu traderul în cauză o indică având jurisdicție cipriotă. Draap Trading Ltd este înregistrată la Limasol, în Cipru, iar confuzia provine din faptul că offshore‑ul are birouri în Anvers (Belgia), dar și în Breda (Olanda).


3. INTERMEDIARUL ENIGMATIC. Draap Trading Limited a fost înființată în 2008 la Limasol și este controlată de un alt vehicul offshore, Hermes Guardian Limited, înregistrat în Insulele Virgine Britanice. Draap Trading Limited apare în ancheta românească drept cumpărător al cărnii de cal de la abatoarele din România. Hermes Guardian Limited este, de fapt, un alt vehicul offshore, cu afaceri în Cipru, dar și în Panama și Rusia. Se cunoaște faptul că offshore‑urile din Insulele Virgine sunt impenetrabile, în sensul că este imposibilă aflarea identității acționarilor. Aceștia beneficiază de bani prin acțiuni la purtător, pe care le pot înstrăina oricând și direct altei persoane.


4. AVANTAJE FISCALE. Carnea cumpărată de Draap Trading din România nu a ajuns în Cipru, ci doar hârtiile, și aceasta cu scopul, evident, de a evita taxe mai mari. Pe de altă parte, fraudarea etichetelor are, de asemenea, o țintă financiară, în condițiile în care carnea de cal este mai ieftină decât cea de vită și poate crește prețul de vânzare.