Una dintre cele mai interesante povești legate de moneda națională este originea numelui leului, moneda devenită astăzi indispensabilă în viața de zi cu zi, atât de dragă nouă. Inițial, moneda românească ar fi trebuit să se numească „român”, după modelul altor state europene care și-au denumit valuta în funcție de identitatea națională, așa cum francezii aveau francul

De unde vine denumirea de LEU? Lucruri mai puțin cunoscute despre leul românesc

Denumirea de LEU a fost însă introdusă oficial prin legea monetară din 1867 și provine de la talerii olandezi care circulau în Principatele Române în epoca premodernă. Aceste monede, cunoscute sub numele de „Leuven Taler” sau taleri-leu, au devenit un reper pentru sistemul monetar românesc și au inspirat numele actualei monede. Istoria leului românesc poate fi descoperită într-o amplă expoziție temporară organizată la Muzeul Banca Națională a României, unde vizitatorii sunt invitați să parcurgă evoluția monedei naționale de la talerii medievali până la bancnotele moderne din polimer. Expoziția reunește peste 500 de exponate și prezintă momentele esențiale din dezvoltarea monedei românești, dar și rolul acesteia în afirmarea identității și independenței statului român.

Istoria leului românesc ascunde numeroase detalii interesante, unele mai puțin cunoscute publicului larg. Prima monedă oficială a României a fost emisă în 1867, când un leu era echivalentul a 5 grame de argint, după modelul Uniunii Monetare Latine. Primele monede românești au fost bătute un an mai târziu, în 1868, în străinătate, deoarece România nu avea încă o monetărie proprie.

Primele bancnote au apărut în timpul Războiului de Independență (Ruso-Turc) în 1877

Primele bancnote românești au apărut în 1877, în timpul Războiului de Independență, fiind emise pentru a acoperi cheltuielile militare urgente. Acestea au fost considerate la început o soluție temporară, însă au devenit rapid o componentă esențială a sistemului monetar. La 1 aprilie 1880, este înființată Banca Națională a României, fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie. Printr-o lege din 1900, s-a autorizat și emiterea de piese de nichel, cu valoarea nominală de 5, 10 și 20 bani, bătute la monetăria Bruxelles. În 1906, s-au bătut o serie de monede LEU de aur. Leul românesc a trecut prin mai multe reforme monetare majore. Una dintre cele mai importante a avut loc în 1947, când inflația uriașă de după cel de-Al Doilea Război Mondial a dus la schimbarea banilor vechi în raport de 20.000 lei vechi pentru un leu nou. O altă reformă importantă a avut loc în 2005, când s-a realizat denominarea monedei naționale: 10.000 de lei vechi au devenit 1 leu nou.

O piesă devenită celebră printre colecționari este bancnota de 2.000 de lei emisă în 1999, prima bancnotă românească realizată din polimer (material asemănător dar diferit de plastic), apărută cu ocazia eclipsei totale de soare vizibile în România. Aceasta a marcat trecerea la materialele moderne folosite și astăzi pentru bancnote. De-a lungul timpului au existat și monede românești din aur cu valori impresionante. Unele emisiuni interbelice aveau valori de 20, 50 sau 100 de lei aur, iar astăzi monedele jubiliare din metale prețioase pot ajunge la valori de colecție de mii sau chiar zeci de mii de lei.