Când investițiile statului în fabricile de armament sau salariile echipajelor de tancuri și ale piloților nu sunt considerate cheltuieli pentru apărare? Răspuns: Atunci când normele UE spun că nu, scrie Reuters.
UE resetează în grabă definiția cheltuielilor de apărare
Până acum câteva zile, acesta a fost cazul, blocul rămânând la o definiție restrânsă a cheltuielilor cu echipamentele de apărare.
Joi, liderii UE vor studia modalitățile de mobilizare a sute de miliarde de euro pentru a spori pregătirea militară a blocului care a redefinit în grabă ceea ce clasifică drept cheltuieli de apărare.
Revizuirea, necesară din cauza amenințărilor Rusiei la adresa flancului estic al UE și a îngrijorării cu privire la angajamentul SUA față de securitatea europeană, înseamnă că cele 27 de guverne naționale din regiune vor beneficia de o amânare de patru ani a limitelor de deficit ale UE ceea ce le va permite să cheltuiască mai mult pentru apărare.
Dar, deși aceste cheltuieli, în valoare de aproximativ 1,5% din economia totală a Europei în fiecare an, vor începe să compenseze decenii de investiții insuficiente în securitate, ele pot primi undă verde numai dacă toată lumea este de acord cu ceea ce înseamnă de fapt cheltuielile pentru apărare.
Înainte de modificarea regulilor convenită săptămâna trecută de șefii finanțelor, construcția unei fabrici de muniții era clasificată drept construcție și nu drept apărare, lucru pe care Polonia l-a descoperit atunci când a continuat să construiască o nouă fabrică de 5 miliarde de zloți (1,3 miliarde de dolari).
Până în prezent, categoria de apărare a fost destul de restrânsă permițând guvernelor UE să o aplice doar echipamentelor deja livrate, tancuri, avioane, tunuri excluzând în același timp costurile de formare, angajare și plată a noilor echipaje de tancuri, piloți și mecanici.
Această situație se va schimba pe măsură ce UE va extinde categoria pentru a include majoritatea lucrurilor relevante pentru apărare inclusiv așa-numitele bunuri "cu dublă utilizare" care pot fi utilizate atât de militari, cât și de civili.
Printre acestea se numără drumuri și poduri mai puternice pentru a susține trecerea tancurilor sau producția de drone, elicoptere, sateliți, radare și adăposturi subterane.
FRONTIERE?
Definiția mai largă este mai apropiată de ceea ce NATO clasifică drept cheltuieli pentru apărare ca parte a unui obiectiv de lungă durată ca aceste cheltuieli să atingă 2% din PIB. Cu toate acestea, ea lasă încă mult loc pentru interpretări din partea capitalelor naționale.
"Dezbaterea a fost deja foarte amplă, iar acum, bineînțeles, vedem state membre specifice care vin cu propriile idei specifice cu privire la ce altceva ar trebui să fie considerat apărare", a declarat un înalt oficial UE.
În timp ce Italia nu are granițe comune cu Rusia, guvernul său arhiconservator dorește ca definiția mai largă să includă ceea ce cheltuiește pentru a face față migranților care vin din Africa de Nord, o cerere care nu va fi acceptată, au declarat oficialii UE.
Oficialii UE spun că protecția frontierelor poate fi definită drept "apărare" numai dacă se referă la o parte a unei instalații militare construite pentru a preveni o invazie, mai degrabă decât la cheltuielile normale ale poliției de frontieră pentru patrularea pe mare în vederea prinderii ambarcațiunilor care transportă migranți.
Între timp, Spania a solicitat ca proiectele privind schimbările climatice să fie incluse în categoria apărării, o idee pe care Comisia a respins-o în același mod în care a respins cheltuielile pentru controlul migrației.
În timp ce securitatea cibernetică în general nu ar fi inclusă pe lista de apărare, oficialii UE au declarat că acele calculatoare cumpărate de armată pentru a preveni atacurile cibernetice ar fi eligibile.
"Ideea este că trebuie să aibă relevanță pentru apărare", a declarat un al doilea înalt funcționar UE.
Acest articol nu reprezintă consultanță financiară.
