Despre profesia de manager

Nu le prezinta impreuna, asa cum se face, de obicei, prin cartile de management. Vrea sa ii fie clar cititorului ca nu oricine poate face asta, nu oricine poate fi manager.

Peter Drucker stia, inca din anii ‘90, ca adevarata provocare a managerilor va deveni, in timp, fluctuatia de personal. Cand toata lumea vorbea despre suprapopularea planetei, el punea problema subpopularii tarilor dezvoltate. 50 de ani mai tarziu, problema suprapopularii inca se pune, dar si argumentele lui Drucker stau inca in picioare.

Au fost putini cei ale caror idei au revolutionat o stiinta. Drucker a facut insa mult mai mult decat atat. El a inventat o stiinta, transformand cele cateva proceduri existente in ceea ce avea sa se numeasca management organizational. Cand a preluat conducerea General Motors, oamenii habar n-aveau ca lucrul despre care ei incepusera sa invete se va transforma, in doar cativa ani, in cursuri MBA, de zeci de mii de euro.

Angajatii sunt vite necuvantatoare! Taylor credea in asta, Mayo credea si el ca “muncitorii” sunt imaturi si inadaptabili, ca au nevoie de ordine clare si, de ce nu, de sfatul unui psiholog bun, asa cum, bineinteles, era el.

Cu toate astea, conform lui Drucker, ei aveau o scuza: faptul ca trairile si experientele lor s-au produs inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Imediat dupa inceperea razboiului, ceva a facut *snap! in mintea tuturor celor care, mai tarziu, aveau sa se numeasca manageri.

 E o idee pe care am mai intalnit-o in cateva carti de management. Pentru cei care nu stiu ce s-a intamplat atunci, aflati citind cartea. Eu va spun doar ca influenta razboiului asupra evolutiei managementului, ca profesie si ca set de proceduri, a fost imensa.

Spre deosebire de Taylor sau Mayo, Drucker vorbeste despre o societate si o economie bazate pe cunoastere si accentueaza faptul ca, in viitorul de atunci (adica prezentul de acum, cartea fiind scrisa in ‘98), managerii nu vor mai putea conduce o forta de munca abstracta, vor fi nevoiti sa conduca indivizi. Fiecare e diferit, fiecare vrea altceva, nu ii mai poti pune la gramada si nu ii mai poti incadra la fel de usor in tipare.

Sarcina unui lider nu mai este aceea de a conduce. “Trebuie sa existe insa oameni care sa ia decizii, altfel nu se va putea realiza nimic, niciodata. Trebuie sa existe oameni care sa fie raspunzatori pentru misiunea organizatiei, pentru viata ei, pentru randamentul si rezultatele acesteia. Societatea, comunitatea si familia pot avea «lideri», dar numai organizatiile cunosc o «conducere». Si cu toate ca aceasta conducere trebuie sa aiba o autoritate considerabila, sarcina ei in organizatia moderna nu este aceea de a comanda, ci aceea de a insufleti.” 

Recenzie de Andrei Rosca, publicata cu sprijinul www.bookblog.ro