Diagnosticul stabilitatii financiare

Cauza fundamentala a tulburarilor financiare a fost cautarea de catre investitori a unor randamente mai mari, in conditiile unor rate scazute ale dobanzilor. Acest lucru a servit reducerii primelor de risc. Au fost create instrumente financiare complexe, multe dintre ele lipsite de transparenta.

S-a inregistrat o crestere rapida a obligatiilor de plata garantate si a altor instrumente structurate, precum si o cerere crescanda pentru active financiare cu riscuri mai mari, inclusiv securitatile garantate cu ipoteci pe locuinte. Modelul de afacere bancara “creeaza si distribuie” a permis raspandirea riscului in sistemul financiar. Desi exista mijloace pentru depasirea unor probleme informationale si motivationale ale sistemului, investitorii nu s-au folosit din plin de ele.

 Raportul de Stabilitate Financiara al Bancii Angliei, publicat pe 23 octombrie, sustine ca actuala criza financiara nu va putea fi rezolvata rapid si fara costuri. Imprumuturile catre debitorii subprimi din SUA au generat pierderi mari, iar lipsa de informatie privind expunerea bancii la riscuri globale a determinat inchiderea efectiva a pietei pentru titluri garantate cu active si imprumuturi cu garantii.

Retinerea de a se angaja in imprumuturi interbancare a pus presiune crescanda pe intermediarii financiari, ceea ce va face creditele mai scumpe si mai putin accesibile pentru sectorul non-financiar. Debitorii cu risc mare vor fi afectati sever, inclusiv consumatorii si companiile.

 Desi numarul popririlor pe locuinte este in crestere, nivelul actual al restantelor ipotecare este de doar 1,4% si ambele cifre stationeaza sub nivelul recordurilor de la inceputul anilor ‘90. Pozitia generala a gospodariilor este perceputa ca fiind una solida, insa aceasta viziune ar putea fi prea optimista.

Sectorul corporate este foarte profitabil si nu va fi afectat major de o rigidizare usoara a creditelor, mai ales daca preturile titlurilor raman energice, iar incetinirea cresterii economice nu este prea severa.

Atat bancile, cat si regulatorii au nevoie de planuri pentru a face fata problemelor pe care astfel de sisteme bancare le prezinta. Regulatorii trebuie sa se asigure ca bancile au lichiditate adecvata pentru tipul de activitate desfasurata.

Mai mult, regulamentele Basel II privind capitalul bancar, care cer o mai mare descoperire a bancilor, ar putea contribui la cresterea transparentei, reducand astfel tendinta de a pastra activele cu risc extrem de crescut in afara bilanturilor contabile ale bancilor.

 Sistemul bancar este bine capitalizat si profitabil si ar trebui sa fie capabil sa se adapteze unui nou regim, in care se tine cont de risc in stabilirea pretului activelor.Totusi, conditiile fragilitatii financiare ar putea persista pentru o vreme, iar sistemul va fi vulnerabil in fata unor noi socuri.

Banca Angliei a furnizat o evaluare echilibrata a implicatiilor si a remediilor, insa succesul a fost limitat in abordarea situatiilor in care comportamentul Bancii a fost subiectul criticilor.